Apoi ar fi toate diminetile insorite din gradina, cind ma plimb pe sub sub cais ca sub o cupola verde cu portocaliu. Nu pot sa spun ca am fost fata cea buna a mosului cu bietul pom. Ar fi trebuit sa-i tai din uscaturi, sa-i pun o proptea, sa mai retez din avintul nucului din vecini, care-l cotropeste, poate chiar sa-l dau cu var.
L-am lasat in voia lui, dar am vorbit cu el in fiecare zi si l-am incurajat zicind hai pavele (fiindca asa il cheama, dupa numele domnului care l-a plantat acum vreo 15 ani), deci run forest fii viguros nu te lasa hai baiatule da-i bice samd. Iar el m-a ascultat si s-a tinut de treaba. Asa ca acum stau sub coroana lui desculta, cu miinile la spate si musc din caise direct de pe crengi, fara sa le culeg, fara sa-mi pese de ploile acide, de microbi si alte blestematii, fiindca simt, daca o sa fie cazul, ca asa o sa ma plimb si prin rai.
M-as intoarce la cultura si la bucuria de a-l fi citit pe supermenul nostru Serban Anghene, cu tata sef de departament. Poate sa nu placa tuturor stilul prozatorelui, dar pentru mine a fost prilej de mare incintare sa vad un debut la 21 de ani cu o carte care musteste de talent ca o caisa coapta. O dulceata de copil, m-am entuziasmat eu ca o bunicuta ocrotitoare.
Insa doi tineri colegi in a caror pana de critic ma-ncred m-au privit cam mirati, ba chiar mustrator. Dar e foarte tinar, m-am impotrivit eu viguros. Si ce daca, mi-au aruncat ei, fara sa cedeze un milimetru. Insa nimeni si nimic nu m-a putut clinti, chiar daca stiu ca in arte nu-i ca la catedra, cu pedagogiile de-ncurajare. Si ce daca?
Desi, amestecate asa, caise, cu proza, cu academicale, bucuriile mele dau in pagina un fel de ghiveci, nu ma pot aduna si mai adaug in jubiloteca gustul rosiilor din piata, incredibil, tot mai aproape de cel de pe vremuri, dupa ce ani la rind a fost nul, perfect fad si trist. Se adauga anticariatul interactiv (duci o carte, iei o carte, duci doua, iei doua) din libraria Cartea de nisip. Dar si intilnirea cu doua prietene care n-au mai fost in Romania de 19 ani si care au spus ca totul li se pare minunat. Dar si traducerea lui Gheo din Philip Roth, de la Polirom. Dar si povestea lui Eugen Negrici care a promis solemn ca o sa se apuce de calculator fiindca a vazut cum Internetul poate face minuni pentru noua pui de catel boschetar aruncati in strada si salvati de optimistul Dominic, fiul lui.
Insa marea bucurie de care mi-am agatat ca de-o momeala titlul a venit dinspre Leonard Cohen. Intii, fara vreun suspans, biletul de concert, gata pregatit pentru 4 sept. Si bomba fw de Mimi: un email primit taman din Germania, de la un domn doctor foc de destept, care a citit ce a scris el in “Romania literara” despre misterioasa Michelle-Mihaela, insotitoarea lui Cohen de pe insula Hydra. Un port in care s-a odihnit o vreme acest neobosit navigator in cautarea femeii desavirsite, scrie MM, pornind de la o fotografie din 1979, fara sa poata da vreun amanunt despre compatrioata noastra, “o frumusete cu par negru cirliontat si de-o avangardista dezinvoltura”.
Ei bine, miracol al internauticii, prof.dr. S. din Frankfurt lamureste intr-o lunga scrisoare misterul. Seducatoarea Circe e Mihaela C., buna lui prietena. Iar ce ar urma, ar fi romanul pe care sint sigura ca abia asteptati sa-l cititi comprimat in 3.500 de semne spre finele verii, cind ne-om revedea.