Vini si vinovati sint multe si multi. Probabil ca o particica din vina o purtam cu totii. Eu cred insa ca peste decenii, cind actuala structura politica va deveni (sper) o amintire vaga si gretoasa, cineva ar putea sistematiza contributia adusa la degradarea generalizata a Romaniei de ceea ce azi se cheama Partidul Social-Democrat (fostul PDSR, fost FSN, fost – in mare – PCR). E o opinie personala, desigur, dar cred cu tarie ca nimeni n-a reusit sa distruga si sa degradeze Romania cu atita fervoare si eficienta precum respectiva structura politica – in realitate o incilceala de interese personale, imoralitate si incompetenta girata politic, a carei dovada vie o constituie calitatea intelectuala si morala a persoanelor aflate la conducerea acestui partid, precum si a numeroaselor personulitati migrate din fostul partid unic de conducere in maruntii imitatori ai acestuia.
Inteleg prin PSD nu doar membrii partidului si vasalii acestuia, ci si numerosii oameni de afaceri, functionari publici, judecatori, politisti si ejusdem farinae, care (nu exagerez) dirijeaza destinele unor orase, judete si ale tarii de douazeci de ani. Sau, cum s-ar mai putea zice, cu douazeci de ani mai mult decit le-ar fi permis-o istoria. Fiindca PSD-ul nu mai e demult doar ceea ce poarta eticheta social-democrata si plimba prin tara steagurile rosii cu trei trandafiri. E un grup compact de oameni de afaceri si sefi de institutii publice, neingradit de doctrine sau programe politice. O dovada buna si clara este invizibilitatea minusculului Partid Conservator, formatiune politica teoretic independenta, practic grup subordonat sau asociat social-democratilor, alaturi de care se regaseste fie la guvernare, fie – prin oamenii sai de incredere – in marile afaceri profitabile din Romania. O dovedeste si controlul exercitat permanent si neintrerupt de PSD-PDSR-FSN asupra destinului Romaniei. Fie ca a fost la guvernare, fie ca s-a situat in opozitie, Partidul Social-Democrat si-a impus aproape permanent vointa si si-a plasat oamenii in toate domeniile vietii publice si private.
Esecul guvernarii Conventiei Democrate a fost de fapt succesul grupurilor de interese strinse la pieptul generos al PSD-ului. Colaborarea informala actuala intre ce a mai ramas din Partidul National-Liberal si Partidul Social-Democrat e o alta dovada a puterii fostilor si actualilor stapini ai Romaniei, iar intrarea la guvernare a PSD-ului alaturi de PDL (care n-ar fi fost posibila fara acceptul unor membri de marca ai democrat-liberalilor, si ei tributari prieteniei ce ii leaga de unii membri de marca ai social-democratilor) atesta tristul adevar ce ingroapa Romania postrevolutionara: ca si inainte de 1989, partidul e in toate. Doar ca se cheama altfel.
Iar daca saptamina aceasta am teoretizat indelung pe seama unei realitati triste si dezamagitoare, data viitoare o sa incercam si un mic exercitiu practic. Marca PSD.