Zilele acestea, Topescu comenteaza turneul de tenis de la US Open, pe Eurosport 2, avind-o alaturi pe fosta mare jucatoare Virginia Ruzici. Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca nu-mi mai place aproape deloc Cristian Topescu. Am cautat si n-am mai regasit comentatorul care mi-a populat fericit copilaria la televizor. Am fost surprins sa urmaresc o prezenta usor anosta si taciturna; una care nu mai dadea senzatia ca umple evenimentul – parea a se fi aflat accidental acolo, amintindu-si, cind si cind, ca are microfonul deschis.
Cristian Topescu era celebru pentru documentarea riguroasa pe care si-o facea inaintea oricarei transmisii in direct, oferind date nestiute despre actorii din ring. Asta este, din ce am vazut, cam singura trasatura pe care i-am redescoperit-o cu placere: ce impatimit al tenisului ar fi cautat pe Internet, la 11 noaptea, informatia ca poloneza Caroline Wozniacki, cap de serie numarul noua, are un tata dur, fost fotbalist, si o mama care a jucat in nationala de volei a aceleiasi tari?
Topescu a fost – si cred ca si de aici i se trage mare parte din popularitatea uriasa pe care a avut-o la un moment dat – un “Google” al comentatorilor sportivi.
De fapt, cuvintul-cheie in tot acest declin pe care sint tentat sa-l gasesc este “la un moment dat”. La un moment dat, si ziarul “Sportul” avea audiente uriase. Astazi, daca s-ar mai scrie ca atunci sau daca o publicatie ar mai aparea cu acea “fata” pe tipar, ar fi absurd sa-i cerem vinzari decente. Si asta, mai ales in conditiile in care nu mai avem nici partid unic, nici ziar unic, nici televiziune cu monopol. Poate de multe ori nu realizam, dar in ultimii 20 de ani s-au produs schimbari uriase. Intr-un fel, pentru asta trebuie sa-i multumesc lui Cristian Topescu: urmarindu-l serile trecute la Eurosport, mi-am dat seama ca pasiunile din copilarie trebuie sa ramina in copilarie – si in cea biologica, si in cea a mass-media.