— Si n-ai probleme?
— Da’ cind e de scandal, fac in trei zile treaba pe-o luna. Poate sa-mi zica cineva ceva?!
Nu stiam ce sa-i spun. Doar asa, ca sa schimb subiectul, i-am reamintit ca ultima data cind ne-am intilnit parca era paznic la o crescatorie de peste.
— Oho, asta a fost demult, acu’ vreo patru ani, a zis, el insusi parind ca-si aduce aminte cu greu de acea perioada… M-au dat afara.
— Pai, cum?
— Era iarna. Si mi-a dat unu’ o sticla de tuica sa-l las sa traga la peste. L-am lasat, ca parca ce peste prinzi iarna? Ei, da’ sa vezi ca stia el ce stia. S-a dus la opust, a dat drumu’ la apa si a intins o plasa. In citeva minute, si-a umplut un sac si-a plecat… Mare smecher, nu?
— Cam da.
— Am ramas masca!
De-atitia ani lucram acolo si mie nu-mi trecuse prin cap asa ceva…
— Si ce-ai facut?
— Am tras o fuga pina acasa si m-am intors cu tata, cu caruta. Am umplut noi vreo citiva saci cu peste – pe alese, numai de la trei kile bucata in sus – si tata a plecat sa-i duca. Si, cind incarcam eu alti saci, hop! apare masina politiei… Cred ca nesimtitu’ ala care furase le daduse de stire… Mare escroc, il lasi sa traiasca si el nu te lasa pe tine… E frumos asa, zi si tu?
Iar m-a pus in incurcatura.
— Ti-ai luat amenda, nu?
— Ei, pe dracu! Nu-s eu asa prost. M-au batut de m-au rupt, da’ am scapat. La un moment dat, m-am prefacut mort, iar baietii de la politie, dupa ce au vazut ca nu mai respir, au fugit: “Hai, ba, ca l-am omorit pe asta!”… Norocu’ meu! Am stat ce-am stat, facind-o pe-a mortu’ si-apoi am sters-o… Da’ a aflat patronu’ de paguba – c-a scapat mai tot pestele din crescatorie pe la opust – si m-a dat afara… Zi si tu, e normal asa?!
Ce sa zic? Nasol, dar just, am socotit in sinea mea.
— Nu s-a gindit ca ia piinea de la gura la doi copii, a tinut sa mai adauge el.