Reputatia individualismului extrem, la rigoare cinic, este de altfel in scadere. Pe Yahoo, intr-o dimineata, am descoperit reteta fericirii, dupa care alearga atitia competitori, fara sa stie c-o au in buzunar. Prima conditie e sa ai un outlet, debuseul unui hobby. In munca dura pe care o prestezi cotidian (daca vrei sa realizezi ceva), trebuie sa ai o placere privata. O prostioara numai a ta, in sosul careia sa te simti liber de orice obligatii si constringeri. Am asa ceva, se numeste Age of Kings si e un joc de strategie in care am devenit imbatabil. Lucian Dan Teodorovici se lauda, mai demult, ca m-ar invinge la Age of Empires, versiunea anterioara. Avind acelasi outlet, il las cu iluziile lui…
A doua conditie pentru a fi un ins fericit este sa ai umor, autoironie, sa te iei in serios, dar nu chiar tot timpul. Crispatii, incrincenatii, spiritele iacobine, departe de a intelege jovialitatea omului, o condamna si o denunta. Bucuria lor rea consta in spulberarea fericirii altora. Yahoo nu intra aici in detalii, dar, in ce ma priveste, nu cred ca seriozitatea si seninatatea sint incompatibile. Picurind un strop de umor in omul hiperserios, il ajutam sa nu devina intepat, sa nu capete insuportabila morga. Pe de alta parte, a fi senin pretinde o baza, un suport, un fundament pe care numai seriozitatea le ofera. Altfel, vorbim despre usuratate iresponsabila.
In fine, a treia si cea mai importanta conditie a fericirii este cea exprimata de verbul to share. L-am tot intilnit in America, inclusiv in variante romanizate, in familia nasilor mei: “Dragilor, hai sa mai seruim putin la Disneyland”; “Mami, de ce nu vrei sa seruiesti cu mine o inghetata mai mare?”; “Important, finule, in viata e sa seruiesti totul cu familionul”.
To share este tocmai ceea ce romanii, majoritatea, se incordeaza sa nu faca. Nu vrei sa imparti cu altii decit necazurile, bolile, saracia, deprimarea, jalea. Acestea sint impartasite oricind si cu oricine. “Nu, monser, nu ma simt bine deloc. Am probleme, omule, nu ca tine care o duci grozav.”
Cind insa ai o satisfactie, o ascunzi dupa perdeaua groasa a eternelor complicatii personale. Cind iti construiesti o casa, faci in jurul ei gardul cel mai inalt. Cind obtii un beneficiu material, il depozitezi intr-un loc sigur, ferit de priviri indiscrete. Cind ai o bucurie omeneasca, tragi toate obloanele si dansezi de unul singur in jurul focului ei. Unul dintre cei mai realizati scriitori ai nostri, sinonim cu implinirea pe toate planurile, este, helas!, un om profund nefericit, otravit de bucuriile pe care nu stie sa le impartaseasca.
Toti vrem totul. Dar fiecare dintre noi, numai si numai pentru el?