Acelasi tip de reflex incepe sa se formeze si la noi, tardiv si timid, dar fara indoiala necesar: “Povestitorii de la sosea”, lecturi organizate de Muzeul Taranului Roman prin Mirela Florian, sint, pina acum, singurele astfel de intilniri la care scriitorii sint invitati sa citeasca si sa discute cu cititorii si, noutate, sa fie platiti pentru ca o fac.
Trei ani au trecut din momentul in care Mirela Florian a vrut ca ele sa se intimple astfel si pina cind prima intilnire chiar s-a petrecut. Isi aminteste perfect cum a fost cind a asistat prima data la o astfel de lectura, organizata cu trei ani in urma de Goethe Institut: “Afara erau minus 20 de grade, invitat era Razvan Petrescu si sala era plina”. Se putea deci sa ai o varianta la mersul la cinema sau la alt fel de spectacol, pentru a ramine in preajma cartilor, si sa asisti totusi la unul. A trecut mult timp pina cind proiectul pe care l-a propus atunci la MTR sa fie asa cum trebuie, motivul fiind ca de fiecare data lipsa banilor. Acum s-a intimplat sa se gaseasca, printr-un parteneriat cu “Fundatia Horia Rusu”, ce ii permite sa ofere scriitorilor sume decente, care sa se apropie de ce ar primi probabil pentru o lectura in Germania, de pilda.
Urmatoarea intilnire, pe 14 octombrie
Pina acum au fost trei intilniri, gindite cu cite doi scriitori invitati si un moderator (Simona Sora la primele doua, Marius Chivu la ultima). Au citit, in iunie, Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu, a urmat Mircea Cartarescu si, dupa o pauza de vara, intilnirile s-au reluat saptamina trecuta, cu T.O. Bobe si Razvan Petrescu. “Ma si mir ca exista asa ceva”, a recunoscut T.O. Bobe, care e constient ca nu e deloc simplu sa impui astfel de obisnuinte cind nu ai precedent si nici nu te dau fondurile afara din casa: “Sigur ca m-am simtit bine. Ma bucur foarte mult ca Mirela Florian a reusit sa le organizeze pentru ca stiu ca intimpina greutati cu gasirea banilor. Sint foarte utile pentru inceperea normalitatii vietii literare. E doar o floare insa, cu care nu se face primavara”.
De ce e firesc, frumos si necesar ca ele sa existe, explica si Simona Sora, unul dintre criticii conectati la mediul literar de la noi: “Am impresia ca acest tip de lecturi publice deghizate in intilniri cu cititorii reprezinta singura varianta romaneasca posibila. Am auzit, de-a lungul timpului, tot felul de opinii despre inaderenta publicului romanesc la fenomenul lecturilor publice, despre diferenta de perceptie in cazul cititului si auzitului, despre neputinta urmaririi pe spatii largi a unui text citit cu voce tare. In fond insa, cred ca este nevoie de o educare a publicului (necesara si in cazul e-book-urilor) pe care hibridul de la Clubul Taranului Roman tocmai o realizeaza. A jucat un rol important in aceasta educare din mers faptul ca Filip Florian era deja obisnuit cu acest mod de intilnire intre scriitor si publicul sau si acela ca Mirela Florian s-a dat peste cap ca sa aduca scriitori de prima mina si mai ales sa-i plateasca”.
Desi criza, ca realitate ori pretext, continua sa saboteze si cele mai profitabile afaceri, Mirela Florian da asigurari ca intilnirile cu scriitorii de la sosea vor intra pe o frecventa regulata, de una pe luna. Urmatoarea e deja programata pe 14 octombrie, cind va citi si va da piept cu cititorii Radu Cosasu. Cea care le organizeaza isi doreste prozatori romani de prima mina, chiar daca editurile, din motive financiare, sint mai ezitante cind vine vorba de o sustinere concreta a invitatilor care figureaza in propriile portofolii. Un urmator pas de dorit ar fi ca, din cind in cind, pe linga romani, sa poata invita si straini, macar dintre scriitorii vecinilor nostri.
Mircea Cartarescu: “Am avut o experienta comparabila cu a lecturilor publice din Germania sau Austria”
In semn ca povestea trebuie sa mearga mai departe, Mircea Cartarescu, invitat la rindul lui sa citeasca la Clubul Taranului, a trimis de la Berlin, unde se afla acum, o scurta pledoarie pentru rostul acestor intilniri: “Putine fapte culturale de la noi sint comparabile cu seria de lecturi publice initiata de Muzeul Taranului Roman. Initiativa Mirelei Florian si-a colegilor ei de la Muzeu e deocamdata cea mai serioasa incercare de reimplantare la noi a obiceiului de mult pierdut al intilnirilor cititorilor cu autorii preferati si al cititului de literatura originala in public. Am avut si eu privilegiul sa fiu invitat si pot spune ca am avut o experienta comparabila cu a lecturilor publice din Germania sau Austria. Toti iubitorii de literatura de la noi ar trebui sa stie ca nimic nu suplineste contactul direct cu scriitorul, si ca vocea acestuia poate fi catharctica, mai mult decit pagina citita in tacere. Faptul ca autorul primeste dupa lectura la Muzeu un onorariu deloc simbolic nu-l onoreaza doar pe el, ci mai ales onoreaza institutia gazda si publicul ascultator. Asa e peste tot in lume, asa e bine si civilizat sa fie”.