Pentru inceput, frica patologica a tatalui cum ca fiul sau va muri il determina pe Marcus sa se transfere de la colegiul liberal din Newark tocmai in Winesburg-ul traditionalist al lui Sherwood Anderson, undeva in Ohio, la opt sute de kilometri de casa. Apoi, o suspecta incapacitate de adaptare si socializare (dupa parerea unora) il aduce in atentia decanului Caudwell, un personaj aparent bine intentionat, insa, in realitate, rigid, habotnic si obtuz. Urmeaza o scurta, dar intensa relatie cu Olivia Hutton, maestra in arta amorului oral, dar si in cea a taierii venelor si caderilor nervoase, cu consecinte la fel de dezastruoase pentru evolutia lucrurilor. Nu mai detaliem. Se mai adauga: o nevinovata incercare de eludare a participarii la slujbele religioase saptaminale (Messner e evreu si pe deasupra ateu), o capacitate crescuta pentru indignare cuplata cu o curioasa inabilitate de a se supune orbeste autoritatii, de a se lasa intimidat, de a nu ceda presiunilor. Ar mai fi ceva? A da, Razia Chilotilor Albi, o razmerita puerila, inutila si scapata de sub control a “golanilor” de la Winesburg, aspru pedepsita de rectorul colegiului, domnul Albin Lentz, dar la care Marcus nu participase. Ei, si ce daca? L-a injurat pe Decan, l-a injurat. Prin urmare, trebuie pedepsit. Si astfel, pe data de 31 martie 1952, la nici douazeci de ani, soldatul Messner, fost student eminent al colegiului Winesburg din Ohio, moare pe frontul asiatic dupa ce o baioneta chineza “ii separase complet un picior de trup si ii ciopirtise maruntaiele si organele genitale”. Deh, daca nu i-a placut scoala!
Multa tristete, multe amintiri, multa singuratate
Exista viata dupa moarte? Nu stim. Exista cu siguranta amagirea noastra c-ar putea fi. Iar inainte de a muri, in acele ultime clipe cind esti deja inconstient de la atita morfina ce ti-a fost bagata in vene, fara insa ca acest lucru sa-ti incapaciteze si procesele mentale, exista multa tristete, multe amintiri (“memoria ce mediteaza eoni in sir la ea insasi”), multa singuratate si nesiguranta. In schimb, nu exista revelatii, impacare cu sine si cu ceilalti, fericire, sentimentul acela ca totul va fi bine pentru eternitate. Cel putin asa se prezinta lucrurile in cazul lui Messner, cel putin asa vrea Roth sa scrie, iar ceea ce scrie e un roman cinic, dur, iconoclast, persiflant, bulversant, amar, o noua reconstituire a vechilor ani cincizeci, din perspectiva unui neiertator martor al vremurilor.
Philip Roth, Indignare, traducere din limba engleza si note
de Radu Pavel Gheo, colectia “Biblioteca Polirom. Proza XXI”,
Editura Polirom, 2009, 24.95 lei