Festivalul de la Sarajevo, ajuns la cea de-a 46-a editie, aduna trupe de teatru importante din mai multe tari de pe continent: Bosnia-Hertegovina, Serbia, Ungaria, Lituania, Italia, Croatia, Germania, Macedonia, Spania si Polonia. Actorii Nationalului craiovean au sustinut doua spectacole, luni, 16 octombrie, pe scena teatrului din Zenica.
Doar Angel Rababoc, cu rol in Cum doriti…, a jucat in avanpremiera de vineri, 13 octombrie, de la Sala I.D. Sirbu a teatrului craiovean. De altfel, rolul sau era unul episodic, de final, atunci cind vine sa „culeaga”, nemuritor si rece, sufletul dadei Roza, baba care trage sa moara si in jurul careia se agita celelalte trei personaje feminine ale piesei dramaturgului sirb Dragan Stankovici.
Regizorul Mircea Cornisteanu, autor si al versiunii scenice a piesei, a mizat excelent pe trio-ul Mirela Cioaba (Sofia), Tamara Popescu (Atena) si Iosefina Stoia (Felicia) atunci cind a inchipuit sub ochii spectatorilor prezenti un adevarat „dans al ielelor” – mai putin camilpetrescian, fireste, adecvat oarecum mahalalei care „nu gindeste”.
Cele trei babe din mahalaua unde evenimentul lunii poate fi plata luminii sau mercurialul nestatornic al produselor de stricta necesitate sint tot atitea fantose ale unor, cindva, principii ale lumii de sus: un Olimp a carui lumina nu mai razbate intr-un prezent unde, eventual, se taie chitanta pentru asa ceva.
Jocul admirabil al Mirelei Cioaba, secondata cu bine de Tamara Popescu si Iosefina Stoia, ne face partasi la degradarea unei lumi in care entropia isi face de mult de cap: daca o mai ajuta si cel zis Soroceanu, cu atit mai bine!
Mirela Cioaba face o Atena de zile mari
Cele trei personaje feminine principale ale Olimpului, vazut ca ruina a existentei umane, poarta, prin insesi numele lor, un inteles ce nu poate scapa nici macar profanilor care banuiesc ca „zeii au murit”, chiar daca imaginea lor coborita in lume dainuie si azi. Sofia, Felicia si Atena sint tot atitea preotese care oficiaza un cult hilar al derizoriului casnic, desi etimologia numelui lor spune ca odinioara aspirau la mai mult. Tragicomedia existentei umane surprinde in adincime bulversarea principiilor care deriva dintr-un Olimp decazut din statutul sau de panteon al zeilor. Atena, bunica pentru toate anotimpurile, cea care se poate revendica de la patroana nascuta din teasta lui Zeus, este, in fapt, o batrinica zaharisita, cumatra de mahala cazuta cu trupul si cu mintea in butoiul simturilor, dornica de un paharut in plus si ahtiata de o partida de nudism in bucatarie. Sofia este, cum o recomanda si numele, personajul care nu abdica de la intelect si le surprinde pe cele doua comilitoane intru dezmat cu panseurile ei filosofarde: doar a citit fix 431 de carti dupa pensionare! Repet, Mirela Cioaba face o Atena de zile mari, din muchii si eschive care dau personajului o savoare de neuitat.
Felicia – de la Felix, fericire – incearca sa fie liantul normal al acestei trinitati vulgare care, pe alocuri, aminteste de Erinii, zeitele razbunarii in Olimpul mitologic, cele care-i pedepseau pe muritori atunci cind acestia incarcau dogma indiscutabila a hybris-ului. Totusi, personajului interpretat de Iosefina Stoia ii revine, in candoarea lui funciara, rolul de a-l impusca pe nabadaiosul hot care le calca tihnita existenta.
Nu alta este soarta fantelui de mahala, Junior, aventurier de cartier si hot de bucatarii marunte, caruia patronul sau, Hermes, nu-i acorda protectie la timpul cuvenit. Sfirsitul sau ridicol, impuscat de o baba care tremura din toate balamalele (este, ulterior, aruncat la porci, cu tot cu pofta sa pentru budinca de vanilie), sugereaza ironia proverbului istet cunoscut aici, in Balcani: daca nu esti atent, te papa porcii…
Regula este incalcata de Mos Movila, personajul interpretat de Valeriu Dogaru, cel care a suspinat toata viata dupa dada Roza, dar s-a casatorit, cuminte, cu o alta. Acum, in comedia macabra a ultimelor zile, ii revine rolul de a culege ultima suflare de pe buzele unei iubite careia i-a venit – si prin el – sorocul. Sfirsitul lumii vine uneori si dupa citeva focuri de pistol trase de o baba dusa cu duhul.
Scenografia lui Viorel Penisoara-Stegaru inchide armonios cu viziunea regizorala cercul unei lumi mici, de mitici, din care mitul ca atare a mai pastrat doar sarcasmul si voiosia in prostie.