Intimplarea a facut sa scriu si inainte de 2004 destule texte pe teme politice. Multe dintre ele cu un decalaj chiar si mai mare intre momentul scrierii si cel al publicarii.
Nu-mi amintesc sa fi avut insa aproape niciodata un disconfort atit de mare cum il am in prezent, adica in ultimii cinci ani, vazind modul in care realitatea zilei imi anuleaza textul, il plaseaza in zona cliseului sau, uneori, chiar il ridiculizeaza.
Mandatul lui Traian Basescu, fie el abia primul sau singurul, viitorul apropiat o va arata, a insemnat multe, dar in primul rind o accelerare incredibila a evenimentelor. Romania politica a parut, in acest film, a fi data pe fast forward, subiectele s-au derulat ametitor, aproape nici unul dintre cele aruncate pe piata neputind fi epuizat, din pricina faptului ca, imediat, altul ii lua locul in prim-plan. E suficient sa facem numai o recapitulare a temelor de presa din ultimele luni si-mi veti da dreptate. Unde e subiectul anchetarii Elenei Udrea? Mai stiti ceva de Mircea Basescu si „afacerea cu armament”? Sint sigur ca ati uitat complet de un asa-zis mare scandal, cum se anunta cel al afacerilor imobiliare pe linia Puiu Popoviciu – Ioana Basescu. Toate aceste subiecte, plus multe altele, s-au nascut doar pentru a-si trai frageda pruncie, neajungind vreodata nici macar la nivelul pubertatii. Au fost imediat inlocuite de altele.
Ne ducem insa prea departe in timp, chiar daca e vorba doar de luni. Haideti sa reducem la zile. Sa vorbim despre referendumul pentru un parlament unicameral pe care tocmai l-a aruncat pe piata domnul presedinte, scopul evident fiind acela de a deturna sensul real al alegerilor prezidentiale, mai exact, de a-i asigura lui Traian Basescu prim-planul. Am scris si am subliniat cuvintul tocmai. Cu toate astea, desi e un subiect atit de proaspat si, mai ales, atit de scandalos, sint convins ca deja l-ati uitat sau sinteti aproape s-o faceti. Acum, in momentul in care scriu, n-avem noi timp de discutiile astea vechi despre referendum, acum ne preocupa problema cu Dan Nica si cu posibila iesire a PSD-ului de la guvernare, nu? Sigur, pina simbata, ziua in care, in cel mai bun caz, dvs. cititi articolul, s-ar putea ca deja sa va intrebati de ce fabuleaza asta pe un subiect uitat, precum cel cu Dan Nica, de vreme ce cu totul altceva e la ordinea zilei.
Ati inteles ideea. Nu-mi mai ofer propriul exemplu. Nici n-are o prea mare relevanta, de vreme ce multi publicisti sint in aceeasi situatie. Ce e cu adevarat important, iar asta se poate deduce si din ceea ce am scris mai sus, e ca niciodata vreo conducere a Romaniei nu ne-a tinut mai aproape de starea de circ si mai departe de lucrurile care ar fi trebuit sa ne „pasioneze” cu adevarat, precum problemele sociale ale tarii, precum incapacitatea de a functiona a acestui guvern. Pentru ca una dintre performantele uluitoare ale lui Traian Basescu e aceea de a ne fi mutat complet atentia spre bezmetica, dar spectaculoasa scena politica, obligindu-ne astfel sa ignoram aproape in totalitate, tintuiti in fata televizoarelor, ca intre timp in Romania s-a produs o drama sociala. Care, din pacate, e in crestere.
Imi vine sa cred, si probabil ca nu exagerez foarte mult, ca inclusiv somerii Romaniei, chiar cei care au in fata spectrul disperarii, nu mai gasesc timp sa iasa in strada, sa se revolte, sa urle, sa ceara sa inteleaga ce li se intimpla. Sint, la rindu-le, destul de ocupati cu spectacolul pe care-l urmaresc la televiziuni.
Astfel, Traian Basescu se poate mindri cu o reusita demna de istorie. Pentru ca, sub conducerea lui, romanii au reusit sa-i contrazica pe romani, cei care, spunea Juvenal, au cazut intr-o atit de mare letargie incit se multumeau doar cu piine si circ. Sub conducerea lui Traian Basescu, romanii par a nu mai avea nevoie nici de piine. Circul le e suficient. Iar secretul acestei noi „formule”, care i-ar face invidiosi pe antici, e acela al circului care a parasit arenele, intrind zilnic in casele noastre prin intermediul televiziunii si schimbind numerele de senzatie cu viteza gloantelor de mitraliera.