Imponderabilitatea e mai periculoasa decit drogurile presedintelui Basescu: ea te arunca mai repede in maro decit parcurgerea distantei cromatice de la verde la roz.
Daca primiti revista asta gratis, inseamna ca mai sinteti beneficiarii vremurilor astea de marketing-mocaciune. Marketingul-mocaciune se va transforma, in curind, in marketing-mortaciune. Tara nu va mai avea bani sa se vinda – nu ca ar fi facut-o pina acuma. Iar noi toti, beneficiarii directi sau indirecti ai statului, ne vom privi cardurile goale mai urit decit am face-o in fata septuagenarilor nuzi, insirati ca rapita in fata trenului, linga plaja de la Eforie Sud.
Traim intr-o tara aflata in faliment, dar care remaniaza guverne asa cum, altadata, niste doamne Paturica din Romanica, ajunse aiurea in virful piramidei sociale, remaiau ciorapi. Sau cum, tot altadata, „neste“ cocoane de Gostat stringeau mai multe cruci din partea cetatenilor patriei, decit stringe Dumnezeu intr-o suta de ani. E bine sa ne amintim de vremurile alea: le vom retrai mai curind decit ne asteptam.
La ultimul recensamint, am iesit cam 19 milioane. De prosti. De prosti care, timp de 19 ani, au votat cu lacrima, nu cu creierul. Si care, astazi, se mira ca a iesit bilci la Guvern mai ceva ca atunci cind Pirlici, un cetatean sarac cu duhul din satul socrilor mei, si-a vindut duminica, la tirg, vaca pe o bicicleta cu sapte melodii; iar bicicleta aia a dat-o, citeva luni mai incolo, pe un Trabant: unul care nu avea motor, dar, na!, avea omul masina. Am facut credite la banci care ne-au depasit veniturile, ne-am pus termopane si ne-am facut mobila cu spoturi luminoase, ne-am luat prima si a doua masina si ne-am amagit ca astea sint semnele unei prosperitati nemuritoare. Iar in timpul asta, am ales niste golani in posturi de conducere, luxind semantica limbii si facind sinonimii schizofrenice intre pramatii si conducatori.
In tara asta aflata in faliment si in remaniere guvernamentala, ii mai arde cuiva sa se uite la televizor?