Filmele bune au un inceput ca lumea
“Capsula timpului” urma sa implineasca, pe 6 octombrie, un an de existenta. Atunci, pe 6 octombrie 2008, Asociatia Romana de Film si Televiziune (ARTF) facea un pariu pe 50 de ani: un chivot cu amintiri de valoare ale contemporanilor importanti avea sa fie ingropat in fata Primariei, intru mostenirea urmasilor lor. Pariu? Care pariu? Pariul era ca, peste jumate de secol, 12 copii ce au binevoit a se naste la data amintita sa deschida, cu 12 chei simbolice, chivotul valorilor Iasului. La un an dupa, ARTF a simtit nevoia sa le reaminteasca iesenilor ca proiectul e unul serios, chiar daca pare – si e! – o joaca, una pe care multi cetateni au uitat sa o ia cu ei, in viata de zi cu zi. La un an dupa, ARTF a inscris “Capsula timpului” de la Iasi in “International Time Capsule Society”, adica, in traducere libera, Masoneria Bunelor Maniere de Pastrare a Valorilor. Mebepeve-ul asta, in care Romania nu avea reprezentare, i-a adus la Iasi, pentru citeva zile, pe doi dintre fondatorii Asociatiei Internationale a Capsulei Timpului, un englez si un american.
Filmele bune au o actiune cu scirt
Da, americanul a ajuns la Iasi direct de la Atlanta, Georgia, USA. Paul Stephen Hudson e un G.I. Joe tipic, cu stat de fermier si freza de soldat din filmele cu Stallone. Profesor universitar de istorie, omul nostru a intrebat, de cum a ajuns in oras, “where is Piata Unirii?”. I-au placut locurile, tara, ii stiti pe americani: “yeah”, “great”, “wonderful”, “interesting”. Si-mi place sa cred ca a invatat, intr-o seara petrecuta pe o ulita a Iasului, Albinet, ce e aia camaraderia. Si ce e aia “palinca” J. In seara aia, a ajunului onomasticii Capsulei, un mare bluesman roman, Vali Racila, a venit tocmai de la Sighisoara sa le cinte, pe acoperisul unei case vechi a Iasului, americanului si prietenilor sai. Fara onorariu, fara fite, insotit doar de chitara lui metalica, de un munte de bunavointa si de o prietenie ce-l leaga de tatucii fondatori ai Capsulei, Alex. Condurache si Valentin Burlacu.
Filmele bune au un final beton
Finalul asta provizoriu, adica “parastasul de un an al Capsulei”, cum il alinta Alex. Condurache, s-a petrecut pe 6 octombrie 2009, in batatura Primariei. A fost un parastas fara moaste, si asta pentru ca nimeni nu s-ar incumeta sa scoata Capsula din pamint, in urmatorii 49 de ani. Toti o pot vedea insa la promenada de duminica de pe Stefan cel Mare, pentru ca e “semnalizata” de o lucrare a artistului Felix Aftene. In Sala Mare a Primariei, cele mai importante personaje au fost doi dintre cei 12 copii care detin cheia orasului. Alex. Condurache a proiectat, la un an distanta, senzationalul film derulat simultan pe sase ecrane de plasma, cu sase povesti ale valorilor Iasului, unite printr-o singura coloana sonora. Cel de-al doilea film proiectat a zgitiit si mai mult emotiile celor din sala: era “making-of”-ul “Capsulei Timpului”, de fapt, un making al of-ului autorului si-al dragostei pentru locurile sale natale. I-am revazut, cu marturiile lor, pe Bujor Prelipcean, faimosul violonist al orasului, pe Constantin Ciopraga, istoricul literar disparut anul acesta dintre noi, si pe Sergiu Tudose, ultimul mohican al “greilor” din Teatrul National, omul pe care, cind il zaresti calcind pe scena, ai senzatia ca Pamintul totusi se invirte.
Stiati ca-n Iasi sint, anual, 365 de rasarituri de soare? Si ca fiecare are istoria sa? Au aflat asta si americanul cu nume de riu, si englezul Brian Durrans, fost curator al British Museum din Londra, venit si el la Iasi. Venit cu 24 de ore intirziere, pentru ca a asteptat o zi avionul Budapesta-Iasi in capitala Ungariei. Si, parca-l aud pe Alex. Condurache, a pierdut un rasarit de soare!
***
Nimeni nu poate spune daca aceasta “Capsula a timpului” va fi, peste 49 de ani, la fel de neprihanita ca mormintele Egiptului, in urma cu 200 de ani. Cert e ca proiectul Asociatiei iesene de pe strada Albinet e acum parte din cele citeva mii de proiecte similare din lume. Si ca macar copiii nascuti pe 6 octombrie 2008 vor sti ca Iasul e ca o femeie misterioasa, care-si tine pentru ea o gramada de povesti cu oameni valorosi.
Un an dupa 600
Aniversarea i-a avut ca invitati pe doi dintre fondatorii Societatii Internationale a Capsulei Timpului, Paul Stephen Hudson, profesor asociat de istorie la Georgia Perimeter College, Atlanta, si Brian Durrans, membru al Centrului pentru Antropologie din Marea Britanie. Cei doi au sustinut prezentari pe tema capsulelor timpului si a motivelor din spatele acestor initiative. In cadrul aceluiasi eveniment au mai fost prezentate filmul documentar Un an dupa 600 si un spectacol de imagini si sunet pe 6 plasme, un proiect multimedia cu si despre Iasi. Proiectul, o creatie unica in tara, a cistigat in urma cu doua luni, la Tirgu Mures, premiul pentru cea mai buna creatie multimedia la festivalul televiziunilor locale si al producatorilor independenti Simfest.
Mesajele iesenilor din 2008 catre generatiile din 2058
“Capsula Timpului” este un proiect initiat in 2008, in cadrul programului “Iasi 600”. Proiectul a avut ca finalitate realizarea unei capsule care poarta mesajele iesenilor din 2008 catre generatiile din 2058. Capsula Timpului, sigilata si plasata intr-un loc special din fata Palatului Roznovanu, urmeaza sa fie deschisa de catre copiii nascuti la Iasi pe data de 6 octombrie 2008, data la care au fost aniversati cei 600 de ani de atestare documentara a orasului si la care a fost sigilata Capsula Timpului. Societatea Internationala a Capsulei Timpului (The International Time Capsule Society) a fost infiintata in 1990 in cadrul Universitatii Oglethorpe din Atlanta, Statele Unite ale Americii. Scopul societatii este de a studia capsulele timpului si de a pastra o evidenta a tuturor tipurilor de capsule ale timpului la nivel mondial.
