Ei, bine, Titanicul, lansat in 1998, nu a avut, in Polonia, decit 3,5 milioane de spectatori. Oricum, in topul celor mai vizionate douazeci de filme in Polonia, in perioada amintita, sint nu mai putin de opt productii autohtone, alaturi de Patimile lui Hristos, Shrek 2, Jurassic Park, Harry Potter, Ice Age 2 si Stapinul inelelor.
Pentru a ne apropia si mai mult de prezent, in 2008, cele mai vizionate filme in Polonia sint tot doua filme poloneze, Lejdis (Ladies, r. Tomasz Konecki) si Nie klam, kochane (Nu minti, draga, r. Piotr Weresniak) cu 2,5 milioane, respectiv 1,3 milioane de telespectatori. Abia mai apoi vin Mamma Mia!, Kung Fu Panda, Indiana Jones. Interesant este ca, atit in topul 1990-2008, cit si in cel doar pe 2008, in cele douazeci de filme cu cele mai multe vizionari nu intra decit filme autohtone si hollywoodiene. Nici urma de alta productie europeana.
Oamenii din industrie cad de acord ca lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine pentru industria de film din Polonia abia incepind din 2005, odata cu modificarea legii cinematografiei si infiintarea Institutului Polonez pentru Arta Cinematografica. Aceasta institutie, care poate sa mearga pina la a finanta 50% din bugetul total de productie al unui film – nu si in cazurile debuturilor, cind poate merge pina la a acoperi cca 90% –, are un buget anual de 44 de milioane de euro (atit a avut in 2008), iar o mare parte din acesti bani vin din taxa de 1,5% impusa televiziunilor, cinematografelor, operatorilor de cablu. De retinut este ca Institutul Polonez pentru Arta Cinematografica nu finanteaza numai productia de film, ci si promovarea, distributia, trainingurile pentru profesionisti, festivalurile de film.
Cursuri de cultura cinematografica in invatamintul liceal
Maciej Karpinski, directorul de Relatii Internationale in cadrul Institutului, povesteste ca prima misiune importanta a institutiei a fost campania pentru Oscaruri, sa gaseasca o sala in care sa faca proiectii. Abia se infiintase si au fost nevoiti sa angajeze o agentie de PR din Los Angeles, care a cerut un avans, pentru ca institutia poloneza era mult prea noua pentru a merge pe incredere, nu avea nici macar un cont bancar pe vremea aceea. “Am luat 6.000 de dolari, m-am urcat in avion, am ajuns in Los Angeles, am semnat contractul, am platit cash avansul, cash sala, cash un cocktail, am plecat pentru o zi, urmatoarea zi am fost inapoi in Varsovia. In doi ani, am reusit sa avem o nominalizare la Oscar.” “Nu a fost posibil fara eforturi, concluzioneaza Maciej Karpinski. Dar de patru ani Institutul Polonez pentru Arta Cinematografica demonstreaza ca acest mecanism functioneaza perfect si, ca dovada, productia de film s-a dublat. Daca inainte existau 20-25 de filme de fictiune pe an, anul acesta au fost peste 50.”
E drept, nu toate filmele facute anual in Polonia sint filme de arta, filme “de festivaluri”. Multe sint comedii, filme comerciale. De exemplu, in toamna aceasta are un mare succes varianta locala pentru Harry Potter. Iar in Festivalul National de Film de la Gdynia de la mijlocul lunii septembrie, ajuns la a 34-a editie, Agnieszka Holland a venit cu Janosik. Prawdziwa historia (Janosik. Adevarata poveste), un film cu haiduci si mult sex, care probabil va merge foarte bine, chiar daca intr-un festival nu prea are ce cauta. Dar, asa cum explica Karpinski, chiar si un film comercial – pentru productia caruia Institutul nu contribuie neaparat de fiecare data – ajuta la industria cinematografica si, mai ales, la productia filmelor de arta, pentru care este mai greu de gasit finantare: din orice bilet vindut 1,5% ajunge la Institutul Polonez pentru Arta Cinematografica. Intre timp, institutia s-a impus si pe piata internationala a producatorilor, a ajuns sa produca filme de Peter Greenway, iar Antichrist, cel mai recent film al lui Lars von Trier, este partial polonez.
Katarzyna Slesicka, directoarea Scolii de Maiestrie Regizorala “Andrzej Wajda”, povesteste cum a cautat parteneri romani pentru aceasta scoala. A venit in Romania, s-a intilnit cu rectorul UNATC si cu cei din conducerea MediaPro, “au fost cu totii foarte draguti, m-am intors in Polonia, am sperat intr-un follow up, dar nici macar nu au raspuns la scrisori. Pot intelege, pentru ca parteneriatul intre scoli presupune o cheltuiala si din partea partenerului, dar puteau cel putin sa raspunda si sa spuna ne pare rau”. Sau sa disemineze informatia, pentru ca toate cursurile sint gratuite pentru studenti.
Nota: Acest articol nu ar fi fost posibil fara sprijinul
Institutului Polonez. Multumiri speciale Sabrei Daici.