Apoi m-am facut mare si m-am mutat la Teatru National din Iasi, trecind cam brusc de la Capra cu trei iezi la Angajare de clovn. Asa a inceput cariera mea de spectator de teatru.
Rindurile de mai sus n-au fost stirnite de cine stie ce nostalgie bolnavicioasa, ci de a doua editie a Festivalului International de Teatru pentru Copii si Tineret “Luceafarul”, care a avut loc la Iasi, intre 4 si 9 octombrie. Sase zile, cite trei spectacole pe zi si 14 companii venite de pe trei continente – sint cifre care n-ar insemna mare lucru daca n-ar fi vorba de o selectie foarte buna de spectacole. Oltita Cantec, directorul artistic al FITCT, a adunat un fel de dream team al trupelor de teatru pentru copii si tineret din lume. Printre companiile participante se numara “Papiertheatre” a lui Alain Lecucq, unul din cei mai importanti artisti ai teatrului de hirtie din Europa, “Serez de Luz Teatro” (Sao Paolo, Brazilia), care au lucrat cu Nani Colombaioni, consultantul lui Fellini pentru La Strada si Clovnii, “I Burattini dei Ferrari” (Parma, Italia), colaboratori ai lui Dario Fo si Bernardo Bertolucci. Lor li se adauga trupe din Ucraina, Canada, Chile, Romania, selectia spectacolelor de la noi reunind productii ale teatrelor consacrate (cum e “Puck” din Cluj-Napoca), dar si ale unor companii independente (“Aualeu, Teatru de garaj si curte” din Timisoara). Cu alte cuvinte, daca aveti intre 5 si 18 ani si cititi aceste rinduri, sper c-ati fost macar la unul din spectacolele din cadrul festivalului. Oricum, nu exista limita de virsta, in salile de la “Luceafarul” puteti ride oricit de tare vreti, in orice moment, puteti sa cereti lamuriri de la vecinul de scaun si sa dati flori actorilor la final, cu un zimbet incurcat si o privire strengara.
Un regal
Cam asa am facut eu (minus florile) la piesa Silence! a trupei Bodecker & Neander (Berlin, Germania). Cei doi mimi, fosti membri ai companiei Marcel Marceau, au creat un spectacol din citeva secvente cu totul delicioase, combinind arta pantomimei clasice cu o virtuozitate a miscarii iesita din comun. Poetic, nostalgic, amuzant, Silence! e un omagiu adus filmului mut (momentele cu aluzie explicit cinematografica au fost punctele forte ale spectacolului) si gestului capabil sa creeze in jurul lui o lume intreaga de obiecte si intimplari. Incheiat cu un bis pe o piesa de-a lui Bobby McFerrin (una din parodiile lui vocale pe muzica clasica), Silence! mi-a adus aminte de cit de multa inteligenta e nevoie ca sa faci o sala plina de copii sa rida. Mai astept sa vad si Aventurile baronului Munchhausen (repovestite de Ion Sapdaru si Gabriel Andronache), cea mai noua premiera a Teatrului “Luceafarul”.
Cum in rolul principal e distribuit chiar Liviu Smantanica, iar regia ii apartine lui Ion Sapdaru (regizorul memorabilelor Inima de ciine si Chirita in provintie de la National), nu ma pot astepta decit la un regal, asa cum a fost mai tot Festivalul International de Teatru pentru Copii si Tineret de la Iasi.