Diversitatea culturala a Europei e greu de reflectat intr-o tara cit un continent, unde scriitorii europeni buni patrund in numar restrins si cu mare greutate, tocmai pentru ca sint numerosi.
Presupun ca nici in Europa nu e o autoare extraordinar de cunoscuta publicului larg – sau nu a fost pina acum. Insa cei care au citit-o i-au recunoscut valoarea. Chiar ar putea crede cineva ca prezenta ei constanta pe lista scurta a Nobelului ca reprezentanta a Germaniei, adica a uneia din marile forte culturale ale Europei si ale lumii, a fost pur intimplatoare?
Uimitoare, amuzante, dar uneori si intristatoare mi s-au parut reactiile presei din Romania, care a fost complet bulversata de veste. Cred ca “presarii” nostri s-ar fi bucurat mai tare daca premiul ar fi fost primit de un autor american, austriac sau ugandez. Le-ar fi pus mai putine probleme. Asa, originea si legatura Hertei Muller cu Romania (tara si spatiu care reprezinta tema constanta, obsesia existentiala a scrierilor ei) i-au facut in multe cazuri sa clacheze ca un calculator suprasolicitat. A iesit la iveala si nivelul redus de pregatire culturala al jurnalistilor de la noi, care au incercat sa lamureasca (si sa se lamureasca si ei) cine e Herta Muller si cum e ea.
A fost numita “scriitoare romanca” – ceea ce e si nu e. Problema e mai complicata si ma tem ca romanii, obsedati de asimilarea romanitatii cu etnia romana (si, eventual, religia ortodoxa), o vor pricepe greu. Concret insa, pina in momentul de fata scriitoarea a trait mai mult de jumatate din viata in Romania: intr-un sat svabesc din Banat si mai apoi in Timisoara.
O tinara de la Realitatea TV ne-a informat ca scriitoarea a fost urmarita de “politia ceausista”. Politia ceausista! Ceausescu (de fapt statul roman socialist, condus de Nicolae Ceausescu) avea militie, avea Securitate, avea armata si chiar si un fel de formatiuni de aparare civila, dar politie nu. Politia era una din fortele de opresiune ale capitalismului. Statele socialiste aveau militie.
La un moment dat a fost pomenit si fostul ei sot, tot etnic german si fost cetatean roman, emigrat in Germania: Richard Wagner. Reporterita l-a pronuntat insa “Riciard”, americaneste, ca si cum pentru romani limba engleza ar fi singura limba straina existenta (ceea ce nici nu-i chiar asa departe de adevar, de vreme ce am inceput sa scriem Trotsky si Gorbachev).
In ziua decernarii premiului, pe posturile TV romanesti s-a tot vehiculat ideea ca n-a publicat nici o carte in limba romana, ci exclusiv in germana. A trecut ceva vreme pina cind putinii oameni informati au corectat radicalismul afirmatiei: la Editura Polirom aparuse un volum de poeme-colaj compuse de Herta Muller direct in limba romana, volum intitulat Este sau nu este Ion.
In fine, o precizare pur formala: Herta Muller, ca si alti scriitori originari din Romania si emigrati in strainatate, este de multi ani membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Timisoara.