Concertele festivalului cu greu pot fi descrise in cuvinte. Muzica, si mai ales o astfel de muzica, putin cunoscuta si promovata la noi, trebuie pur si simplu ascultata. “Muzica clasica a devenit in ultimii ani muzica populara. Nu e nimic rau in asta, atita timp cit ai deschidere si pentru muzica contemporana. Aceasta ofera intr-adevar o paleta foarte vasta de genuri si stiluri muzicale. Din pacate, multa lume este oarecum reticenta la sonoritatile muzicii noi, aceasta fiind total diferita de muzica facuta acum doua, trei sute de ani. I-as invita pe acestia, care au deja o cultura clasica, sa vina si sa asculte fara prejudecati, sa lase la intrare tot ce stiu despre muzica, sa asculte ca un copil (care nu are inca «formatarea» clasica)”, spunea Mircea Streit. Si, poate pentru prima data, in acest an festivalul s-a bucurat de un public numeros si foarte deschis la nou.
Legati la ochi
Cei care au indraznit sa vina la “degustari” s-au putut delecta in prima seara cu un spectacol nonconformist sustinut de Irinel Anghel, care a cintat la pian, si de Sorin Romanescu la chitara. La intilnirea dintre muzica clasica contemporana si jazz s-a nascut o poveste spusa in soapta de o fetita care merge pe virfuri, atenta sa nu trezeasca bestia. Irinel Anghel, cu orhidee in par, culcata in interiorul pianului sau ingenuncheata la marginea scenei, a realizat, impreuna cu Sorin Romanescu, o reprezentatie in care ferestrele muzicii s-au deschis catre meditatie, teatru si filosofie. Cei doi au cintat o parte a povestii legati la ochi, cu toate simturile ascutite, invitind spectatorul sa fie martor la o emotionanta calatorie interioara.
Au urmat Szilard Mezei Trio, din Serbia, cu un jazz improvizat imbogatit cu accente folclorice, cei trei fiind membri ai minoritatii ungare, si The Fonda/ Stevens Group, cu jazz marca New York.
Trio-ul cu patru membri
Cea de-a doua seara a fost deschisa spumos de polonezii de la Soundcheck, continuind cu Magda Mayas si Tony Buck, la pian preparat si percutie. Sala a fost neincapatoare la concertul sustinut de Mircea Tiberian, Maria Raducanu si americanul Lisle Ellis, un proiect nascut la editia precedenta a festivalului, intr-un jam session. Si, pentru prima oara, publicul a cerut bis. A urmat un alt moment de top: Johnny La Marama, un “trio cu patru membri”. Fiindca Johnny La Marama este un spirit care ii insoteste in toate concertele pe muzicienii din Finlanda, SUA si Germania. Explozivi, deschizind cu Bicycle Revolution, cei trei au cucerit publicul cu un show extraordinar, in care muzica improvizata si jazz-ul fac loc influentelor rock si hip-hop. Your Jazz is Dead a fost un deliciu si ar putea fi un motto pentru Jazz and More, care inseamna in fiecare an consemnarea decesului unui anumit tip de jazz si, mai ales, nasterea noilor tipuri de sonoritati.
Combinatii surprinzatoare
A treia seara de festival a reunit din nou patru concerte de genuri diferite. La intilnirea dintre Mark Charig si Christoph Irmer Duo a rezultat un concert de muzica improvizata cu o vioara si un cornet. Iar Cush Trio, cu solista de origine turca Saadet Turkoz acompaniata la pian preparat si baterie, a dus din nou muzica la granita cu teatrul, imbinind cintecele traditionale turcesti cu improvizatia si jazz-ul.
Festivalul s-a incheiat cu un cvintet reprezentativ pentru ce se intimpla in lumea muzicii improvizate, mereu in miscare, unde trupele se fac si se desfac, iar muzicienii se reunesc mereu in alte combinatii surprinzatoare. Cei cinci din Sjostrom/Rupp/ Schubert/Thomas/Buck Quintet sint, fiecare, figuri importante ale scenei improvizatorice europene. De altfel, figuri importante s-au aflat si in sala, muzicienii alcatuind publicul cel mai fidel al festivalului care a insemnat, pe linga concerte, discutii incitante in pauze si punerea la cale a unor noi colaborari.
Si iata la ce exercitiu te provoaca Jazz and More: sa iti imaginezi, alegind dintre cei ascultati, propria ta trupa, pe care ai vrea sa o intilnesti anul viitor. Eu mi-am alcatuit o astfel de combinatie: solista Saadet Turkoz, pian Mircea Tiberian, chitara si voce Kalle Kalima din Johnny La Marama, percutie Istvan Csik. Incompatibili? Niciodata, daca e vorba de Jazz and More.