– Da, da, intra. Vrei cafea, eu am baut deja trei. Asa, stai jos, sa vorbim putin. Ai fost la sedinta luni, nu?
– Am fost.
– Asa. Si daca ai fost, ce-ai inteles de la sedinta asta? Ca noi, la ideea noului actionariat, vom netezi putin ascutimea pixului.
– Aici chiar nu m-am prins, imi cer scuze.
– Ai auzit de investitiile care s-au facut. Full color, hirtie cerata, coperti cartonate… Vom intra si pe piata glossy, cu putina birfa, horoscop, sfatul medicului… Bineinteles, toate la un nivel pozitivist. Tu cu ce te ocupi? Cu reportaje-ancheta. Bun, dar si in cazul tau nu strica putin optimism in relatare. Adica orice relatare, oricit de dura pare in realitate, o poti indulci putin, ca nu vrem sa violentam creierii cititorului.
– Daca va referiti la ancheta despre Domnica Stratulat…
– Da, la asta ma refer. Esti de mult timp la noi, iti meriti locul la pagina trei, dar povestea asta mi se pare cam…
– Imi cer scuze, dar nu e poveste. E realitatea asa cum o declara femeia, tocmai de asta am si folosit multe citate.
– Ei, si citatele astea mai pot fi periate, ca doar nu a vorbit cu avocatul linga ea sau cu martori. Uite la ce ma gindeam. Relatarea incepe cu “noaptea de duminica 16 octombrie ma intorceam singura prin padure”. Hai, ma lasi? Pai daca incepe din prima cu suspansuri din astea noapte – padure nu ne mai citeste nimeni. Incearca si tu sa pui dupa-amiaza, prin parc. Ca lumea se gindeste la gardieni publici, la protectie, nu citeste cu frica in sin. Iarasi, aici cind o prinde asta: “dintr-odata Stanescu Nicu mi-a iesit in cale cu un topor”… a mai vazut cineva, are martori? Cum sa scriem noi de topor?
– Pai e taietura de pe omoplat.
– De care nu as vrea sa amintesti. Poate era un buchet de flori, din ala cu celofan pe o parte si staniol pe spate, iar femeia s-a speriat degeaba, stii cum sint proastele astea, le dai o floare si ele fug. Ce mai zice asta? Uite, aici: “m-a prins de o tita si m-a strins pina aproape am lesinat”. Asta s-o scrie la ea in oracol, la noi o sa fie ca omul a scos o paturica si s-au asezat pe iarba, ca la picnic. Eventual bagi si o reteta de senvisuri si ceva sfaturi despre grasimi.
– Dar totusi asta este o ancheta, femeia a fost violata, omul i-a facut si poze cu mobilul.
– Ce esti tu, politist anchetator? Lasa-ma cu violurile astea, ca ba vreau, ba nu vreau, dar tot umblu in fusta scurta si cu botul rosu. Ia sa ne gindim. Scrie si tu ca el a pus muzica la telefonul mobil si au dansat in natura, dupa care s-au asezat pe patura si ea i-a furat un pupic.
– Si cu anuntul umanitar pentru singe cum fac? Ca i-a taiat un picior.
– Fara singe. Baga-l pe ala cu ajutati-ma sa merg la scoala.