Prima seara
In prima seara chiar publicul a fost surpriza, adica reactiile prompte ale oamenilor dupa lecturi si pornirea de a pune intrebari. Jose Luis Peixoto, un foarte aclamat scriitor portughez, rusul Zahar Prilepin, virf de lance in oferta de proza de categorie grea in propria tara, Vasile Ernu, Florin Iaru si Radu Aldulescu au deschis festivalul, cu lecturi si cu discutiile de dupa. Peixoto a citit din romanul care abia de citeva zile ii aparuse la Polirom, Nici o privire, cartea sa de debut de altfel, dar si cea care l-a propulsat definitiv in lumea editoriala dupa ce a luat Premiul Jose Saramago.
Distant si mult mai retinut decit Peixoto, Zahar Prilepin a citit si el un fragment din Sankya, un roman pe care l-a prezentat chiar editorul sau rus ca un fel de continuare la zi a literaturii de razboi in linia nihilistilor rusi. Trebuie spus ca Prilepin a fost in Georgia in timpul razboiului, iar experienta de acolo s-a vazut clar in fragmentul pe care l-a citit. A vorbit despre asta raspunzind unei intrebari din sala si a lamurit ca in Georgia n-a plecat minat de idei militariste, ci ca s-a dus cu “o echipa de baieti veseli cu care-i era bine” (nu e chiar genul de individ de la care te astepti sa-ti faca marturisiri in detaliu). Prietenii lui, a completat, sint jumate rusi, jumate ceceni si nimeni nu se cearta cu nimeni. Si tot o intrebare din sala l-a facut sa vorbeasca despre revista “Novaya Gazeta”, al carei redactor-sef este, pentru editia din Nijni Novgorod: atit de urita a fost aceasta revista de putere ca s-a ajuns la un moment dat la griparea retelei de computere, iar razboiul cu puterea a ajuns pe fata.
Scriitorii romani au avut momentele lor: Florin Iaru a citit cu umor citeva proze scurte, iar Radu Aldulescu, pagini dintr-un roman la care lucreaza acum, Ana Maria si ingerii. A ales un episod plasat in 1987, despre fuga unei femei, mama Anei Maria, peste granita Ungariei cu Austria, pentru a se trezi in fata unui lagar pentru transfugii din lumea a treia. Foarte interesante au fost reactiile tuturor cind Costi Rogozanu i-a intrebat de ce le e cel mai frica. S-ar putea ca fiintele umane sa uite ca sint fiinte umane si asta-l sperie pe Peixoto, Prilepin se teme ca Rusia ar putea ea insasi sa dispara, Aldulescu raspunsese prin chiar pasajul citit, iar Florin Iaru a spus rizind aproape: “Nu mi-e frica de nimic dintre lucrurile omenesti, doar de un moment, intre 3 si 4 dimineata, cind se face foarte liniste”.
A doua seara
In a doua seara a festivalului si romanii, si strainii au facut sala sa rida cu lacrimi: a citit Matei Florian din romanul lui in curs de aparitie la Polirom, Si Hams Si Regretel, o poveste cu un pitic peltic, iar Radu Pavel Gheo a ales din volumul Numele mierlei (Polirom, 2008), o proza cu niste taranusi amatori de “un strop de pornografie” prinsa pe un post sirbesc, cu o antena improvizata. La fel au reactionat oamenii si la lectura din romanul bulgarului Alek Popov, Mission London, un fragment ilariant, tradus si citit de Stylian Deyanov, cu bulgari pripasiti la ambasada din Londra. Razvan Petrescu si Philip O Ceallaigh, care au citit lucruri mai serioase, dar au povestit altele absolut neserioase, au balansat procentajul de umor pe pagina livrat in a doua seara a festivalului. Razvan Petrescu a citit un text dur, postfata volumului Foxtrot XX (Cartea Romaneasca, 2008), urmat de Jaf armat, proza nepublicata inca, iar Philip O Ceallaigh, o pagina din cel mai recent volum al lui de povestiri, Si dulce e lumina (Polirom, 2009). Cartea s-a lansat intr-un ton foarte relaxat, chiar in cadrul festivalului, a fost prezentata de Daniel Cristea-Enache, care si-a atras si glume cu ocazia asta, ca debutant in critica de carti straine.
La fiecare intilnire, “Suplimentului de cultura”, amfitrion in prima seara, si “Dilemateca”, responsabila pentru discutiile din seara a doua, prin Mircea Vasilescu, Simona Sora si Marius Chivu, au incercat sa medieze intre diversele intrebari ale publicului si teme mai aplicate. Proza scurta, cale in sine sau drum spre roman, a fost subiectul ultimei seri, data fiind concentratia de nuvelisti invitati, iar concluzia a fost ca genul, multa vreme ocolit, va incepe sa prolifereze si ca cititori in expectativa exista. Multi dintre ei se pregateau deja pentru cea de a treia si ultima seara a festivalului.