Imi pare rau s-o spun (si cred ca unii vor dori sa ma faca sa-mi para si mai rau dupa): daca nu cumva si-au propus sa fie niste parodii subtile la planurile de guvernare a Romaniei, toate cinci sint cam o apa si-un pamint.
In primul rind, pentru orice om care macar a frunzarit vreodata o carte de management e limpede ca asocierea termenilor “proiect” sau “program” cu textele propuse de candidati stirneste risul. Prin felul in care sint puse in pagina, acestea pot fi exemple de succes pentru “asa nu” la orice curs de profesionalizare in scrierea unui proiect. Sau pot fi considerate cel mult niste ciorne, rodul unui brainstorming transcris cu bulinute si liniute, pe genunchi, pe coltul mesei – fiecare pe unde a apucat –, intr-o dupa-amiaza ploioasa.
E curios cum niste oameni care, de altfel, sint nascuti cu condeiul in mina, atunci cind isi propun un stil tehnico-stiintific, se transforma in niste scolari stingaci pentru care apelul la limbajul de lemn e singura salvare. Si nici asta n-ar fi pina la urma o mare problema daca “dezideratele” lor ar fi integrate intr-o structura minimala de proiect – cu scop, obiective, modalitati de indeplinire, modalitati de evaluare, buget etc. Altfel, raminem la “vom face, vom drege”-urile caracteristice politicienilor romani. Nu mai comentez ca pacatul discursului e acelasi: se adreseaza unui bazin electoral sarac, cu trimiteri la ajutoare sociale, la criza, la inghetarea salariilor, la oprirea coruptiei…
Pe de alta parte, ma gindesc ca sint extrem de naiv si ca gresesc amarnic: viitorul presedinte al Uniunii – ca si cel al tarii – nu e ales pe baza de proiect. Si-atunci oamenii acestia respectabili au indeplinit, fara prea multa bataie de cap, o formalitate care nici nu trebuie comentata.