Iar daca ceea ce a facut pina acum a insemnat sa provoace si sa intretina scandaluri, sa arunce fumigene pe piata, sa manipuleze grosolan oamenii prin actiuni populiste, neacoperind de fapt nici un fond prin aceste forme galagioase, cum altfel s-ar fi putut arata intr-o campanie electorala, in care asemenea mijloace “de lupta” oricum sint folosite in general de politicieni?
Capacitatea lui Traian Basescu de a ascunde totusi de ochii masei manipulate mecanismele manipularii e uluitoare. Spre exemplu, nu stiu ce alt presedinte, inventind un referendum atit de inutil in esenta, dar care ii foloseste enorm ca teza populista in aceasta campanie, ar fi reusit sa convinga nu doar masele, dar si pe multi din societatea civila de necesitatea lui. Necesitatea lui? Acum?! Pentru orice om ar trebui sa fie mai mult decit evident ca este un joc politic absolut nedemn, caci e facut pe cheltuiala noastra, intr-un moment de criza acuta, doar din dorinta individuala a unui politician de a se mai folosi o data de banii publici in scopuri pur personale (vezi, printre multe altele, si afisele de campanie pentru referendum, unele care n-au nimic democratic in ele, vizind doar victoria sa la prezidentiale).
Nu stiu apoi ce alt presedinte ar fi reusit sa cucereasca minti luminate dupa ce, refuzind un premier sustinut de o majoritate parlamentara, arunca tara in haos, apoi spune: ei sint vinovati de acest haos, caci nu accepta alegerea mea pentru functia de premier. Ei, parlamentarii. Ideea finala care se extrage de-aici? Nicidecum alta decit ca el, presedintele, din postura autoasumata de factotum, poate conduce si singur o tara, fara nevoia unor parlamentari care sa mai aiba idei. Ce-a cerut deci Basescu? Ca sute de oameni, investiti la rindu-le democratic cu putere in parlament, sa se supuna vointei unuia singur! Iar daca nu o fac, atunci, evident, ei sint ticalosii care distrug tara. Nu el, cel care se incapatineaza in planuri cu un unic beneficiar, adica el insusi! Oare nici macar asta, m-am intrebat la timpul potrivit, nu-i va face pe sustinatorii lui Traian Basescu sa-si aduca aminte de dictatura comunista? Raspunsul, evident, a fost nu: presedintele i-a convins ca dreptatea e tot de partea lui.
Pe linga acestea, pe linga multe alte manipulari grotesti, dar eficiente, si-au intrat din plin in rol sondajele de opinie. Probabil cele mai ticaloase instrumente de manipulare, cu efect foarte puternic cind e vorba de turul intii, cel care selecteaza prezidentiabilii. Dupa ce si-a declarat public preferinta de a-l avea alaturi in turul al doilea pe Mircea Geoana, candidat slab, care n-are cum sa capaciteze toata antipatia populara la adresa lui Traian Basescu, institutele de sondare apropiate Cotroceniului au pornit imediat la “construirea” acestei dorinte prezidentiale. Crin Antonescu, singurul care ar putea incurca planurile, apare in aceste sondaje, invariabil, la mai mult de zece procente sub candidatul P.S.D.-ului. Si asta pentru ca, o stie foarte bine presedintele, Antonescu poate aduce linga el, in turul al doilea, mult mai multi dintre votantii anti-Basescu decit Mircea Geoana. Manipularea ii iese si de data asta: daca ar fi sa ma uit doar in jur, la persoanele cu care discut pe subiect, deja dezamagirea si senzatia ca votul lor va fi inutil s-au instalat. Iar de-aici pina la a prefera sa faca altceva in ziua votului decit sa se indrepte spre sectii nu mai e foarte mult.
Ar mai fi si altele, multe altele de discutat pe tema. Dar fie si dintr-atit reiese ca, daca ne referim la modul in care si-a construit aceasta lupta electorala, indiferent la problemele reale ale tarii, atent doar la modul cum poate sa le converteasca in cistig personal, Traian Basescu nu acopera deloc sloganul lui de campanie, “Basescu pentru Romania”. Dimpotriva, sloganul care i s-ar potrivi ar fi “Basescu versus Romania”. Caci in fapt, in aceasta campanie, presedintele si-a intensificat razboiul personal cu tara, impartindu-ne in dusmani personali ai sai (toti cei care-l contesta) si osteni fideli (dar nu mai mult decit osteni, adica oameni utili doar pina-n momentul victoriei). Or, un presedinte ar fi trebuit, conform cliseului politic, sa fie al tuturor. Traian Basescu insa ne arata clar ca nu e al nimanui. El isi apartine lui insusi. Si isi este suficient.