Poate n-ar fi rau ca din cind in cind sa ne mai amintim detalii din Epoca de Aur a lui Nicolae Ceausescu. Lucruri marunte, probleme cotidiene, realitati absurde devenite normalitate si intrate in rutina. Cum ar fi, de exemplu, ce insemna entertainment-ul la televiziunea romana de la sfirsitul anilor 1980 si ce puteau vedea cetatenii romani la TVR in acea vreme – asta in cazul in care nu era intrerupt curentul in sat, oras ori cartier.
Am gasit pe undeva niste programe radio si TV de atunci, asa ca o sa redau aici, spre aducere-aminte, citeva titluri. Nu stiu cit erau de educative sau de distractive, dar in mod cert ilustreaza o anumita viziune asupra rolului televiziunii in viata individului.
Iata, de exemplu, cum suna programul integral al Televiziunii Romane din 30 decembrie 1988. La ora 19.00 era Telejurnalul, care dura treizeci si cinci de minute. Urma o emisiune intitulata (rabdare, va rog) “Tezele si orientarile formulate de tovarasul Nicolae Ceausescu – program de munca si actiune revolutionara pentru pregatirea Congresului al XIV-lea al partidului, pentru progresul economic si social al Romaniei”. Toata emisiunea dura douazeci de minute – cam putin pentru un titlu atit de generos. Urma, la 19.55, “File de glorioasa istorie – Columnele Republicii”, o emisiune aniversara despre proclamarea Republicii Populare Romane in 1947. Nu erau uitate nici entertainment-ul, nici educatia: la 20.15 incepea spectacolul literar-muzical-coregrafic “Slavita fii, Republica Romana!” – adica partea de entertainment, iar la 20.50 “Romania in lume – inaltul prestigiu al politicii externe romanesti, al initiativelor si actiunilor presedintelui Nicolae Ceausescu consacrate pacii si colaborarii internationale”, care trebuie sa fi fost partea de educatie. Mai departe, la 21.20 se difuza o emisiune despre care habar n-am ce sa spun. Titlul spune, simplu si neclar: “Mindria de a fi cetatean al Romaniei socialiste”. Dupa un sfert de ora urma o alta emisiune cu continut incert, dar bine ancorat in retorica vremii: “Nobletea unui generos indemn: «A invata, a munci, a cerceta – a fi revolutionar»”. Chiar asa! Mi se pare incredibil, ba chiar suprarealist. Dar asta era realitatea – sau cuvintele realitatii.
La 21.45 urma editia a doua a “Telejurnalului” (varianta prescurtata), iar la 22.00 “Inchiderea programului”. Atit. Fara filme, fara reclame, fara alte prostioare.
Ma mai uit o data peste cele trei ore de program TV anterevolutionar si tot nu-mi vine sa cred. Un asemenea program te face sa accepti, cu noduri, dar cu intelepciune, pina si emisiunile cu Oana Zavoranu, omul cu laptop sau Piticul Porno ori interminabila cautare a Elodiei, fiindca ele tin deja de o alta paradigma, a libertatii de a face ceea ce ne place. Oricit de ciudat ar parea, se numara si ele printre lucrurile pentru care s-a luptat si s-a murit in 1989. Si e bine asa. A trebuit sa-mi amintesc anii de atunci ca sa-mi dau seama, dar e bine asa. E mai bine decit a invata, a munci, a cerceta, a fi revolutionar si a tinji dupa banane si salam.