Dupa citeva ore, balonul a aterizat in apropierea aeroportului din Denver (inchis de urgenta). Balonul era gol. Daca Falcon a cazut din el in timpul zborului?
Imaginea unui copil zdrobit de niste stinci infame i-a facut pe telespectatori sa inchida ochii de groaza. N-a mai trecut mult si agentiile de stiri au anuntat ca Falcon se ascunsese in podul casei si ca nu se urcase de fapt niciodata in balonul construit de tatal lui. Ce poveste frumoasa, ce final fericit. Doar ca n-a fost finalul. In aceeasi seara, la “Larry King Live”, Falcon a raspuns, intrebat fiind de moderator de ce-a stat ascuns atita vreme fara sa spuna “pis”, ca parintii i-au zis: “it’s for the show”. Moderatorul cere precizari, tatal reformuleaza incurcat. A doua zi apar noi informatii in cazul “the balloon boy” (care are deja si pagina de Wikipedia): tatal, Richard Heene, e un actoras reconvertit in inventator de duzina, care participase deja cu nevasta si cei trei copii la “Wife Swap” (“Schimbul de mame” american). Richard si Mayumi Heene au inscenat totul, punind S.U.A. la o cheltuiala de 2 milioane de dolari, pentru ca familia lor sa aiba sansa unor alte aparitii glorioase la teve. Falcon i-a dat insa de gol. Si pe ei, si presa care a ajutat cum a putut ea mai bine ducerea la bun sfirsit a farsei, si pe noi, prostanaci obisnuiti sa inghitim stirile ca pe pastilele soma din Minunata lume noua.
Am frematat cu inimile lipite de ecranul pe care plutea un balon gol, am luat de bun craterul de 10 metri sapat de-un meteorit in Letonia si cine stie cite alte gogomanii vom mai fi crezut de cind am pus prima data mina pe o telecomanda. “We’re All Balloon Boys Now” (asta e titlul unui editorial semnat de Daniel Henninger in “The Wall Street Journal”), verificam o sursa de mina doua cu una de mina a treia, un link cu altul, un talk show cu un show de comedie. Am merita sa zburam de-adevaratelea peste Colorado, fara busola si apa, pina ne vin mintile la cap.