Ca mai toti decreteii, am aflat de rezistenta anticomunista din munti dupa 1990, am citit citeva carti, am vazut Memorialul durerii si am aflat tirziu ca tatal meu, care a murit in 1980, i-ar fi ajutat si el pe partizanii din Fagaras. (Dar, pentru ca a vrut sa-si protejeze familia, nu a dat amanunte, deci nu pot afla mai multe decit daca ii cer dosarul de la C.N.S.A.S.) Am incercat sa-mi imaginez unde au gasit acei oameni atita putere sa reziste si cum aratau zilele lor, operatie care presupune sa incerci sa te pui in pielea lor. Ai fi putut sa traiesti citiva ani cu toate simturile la pinda, izolat, in pericol continuu de a fi descoperit sau tradat, si stiind ca cel mai probabil vei fi prins ori impuscat?
Tabloul meu mental
Expozitia numara vreo 20 de fotografii, precum si copii ale unor documente din arhiva C.N.S.A.S. Modalitatea de expunere e simpla. Pozele sint lipite pe peretele alb, iar in jurul lor sint transcrise cu creionul – direct pe perete – condamnarile celor din Nucsoara. In mijlocul salii sint o masa si un scaun, o lampa de la Securitate si un dosar care poate fi consultat deoarece contine copii dupa diverse documente –, rapoarte din penitenciarul de la Miercurea Ciuc unde a murit Maria Plop, procesele verbale ale executiei lui Toma Arnautoiu, Ion V. Mica si Gheorghe Arsenescu, extrase din Povestea Elisabetei Rizea spusa Irinei Nicolau si lui Theodor Nitu s.a. In sala sint banci de lemn, roase de timp, pe care te poti aseza cit privesti fotografiile.
Iata cu ce s-a imbogatit tabloul meu mental:
» Toma Arnautoiu avea 1.82 m, frunte mare, ochi caprui (in act scrie “castanii”), urme de glont in mina stinga si piciorul drept – informatii luate din procesul-verbal al executiei din iulie 1959. In fotografia facuta in arestul de la Pitesti e tras la fata si reflexiv, dar demn.
In expozitie sint mai multe fotografii din Ripele cu Brazi, ultima ascunzatoare a ultimilor patru membri ai Grupului Nucsoara. Ca sa ajunga la ei, Securitatea a trebuit sa gaseasca – asa cum s-a intimplat in majoritatea cazurilor – pe cineva care sa tradeze: un fost coleg de scoala al lui Toma Arnautoiu, pe nume Grigore Poenareanu (plan la care a contribuit si viitorul general Plesita, pe atunci loctiitorul sefului Directiei Securitatii Pitesti).
In 20 mai 1958, Poenareanu i-a servit pe fratii Arnautoiu cu tuica tratata cu un tranchilizant puternic. Prinsi, ei au deconspirat locul unde ramasesera Constantin Jubleanu si Maria Plop, impreuna cu Ioana, fetita in virsta de 2 ani pe care o avea cu Toma Arnautoiu. Cind ofiterii de Securitate au ajuns la grota, Maria Plop s-a predat ca sa-si salveze copilul (se poate vedea la MTR fotografia in care coboara pe scara de fringhie cu copila la subtioara), dar tinarul Tica Jubleanu a deschis focul si a murit in cursul confruntarii. (In alta poza ii vezi cadavrul coborit cu fringhia. Bratele sint indoite, corpul e ca de sirma. Alaturi sint ofiterii de Securitate, cu figuri care par relaxate, ca dupa un meci de fotbal pe care l-au cistigat.)
» Maria Plop are bujori in obrajori intr-o poza de dinainte de 1949, dar in arestul de la Pitesti ochii ii sint infundati in orbite. A fost inchisa la penitenciarul din Miercurea Ciuc in 20 mai 1958. Acolo a primit pedepse cu regim celular fie pentru ca a “batut Morse”, fie pentru ca “a scos o scindura de la oblon”, fie pentru ca “a rupt bunul unitatii” – adica si-a scurtat mantaua –, fie pentru nerespectarea programului (a gasit-o gardianul dormind la desteptare, in 25 noiembrie 1961, si ea i-a spus: “Ce dracu’ sa fac, sint bolnava!”). Ti-o imaginezi inca apriga. A murit la 35 de ani, in 31 ianuarie 1962, de insuficienta respiratorie si TBC pulmonar.
Caiete ascunse in oale de lut
In lungile lor zile petrecute in munti, partizanii scriau. Am vazut fotografii cu oale de lut in care isi ascundeau caietele. Scriau poezii cu rima (dedicate mamei sau poezii-manifest). Isi consemnau infruntarile cu echipele Securitatii. Scriau manifeste pentru cei din MAI. Tica Jubleanu, cel mai tinar membru al Grupului Nucsoara, tinea un jurnal. La un moment dat, sa speram, aceste texte vor fi publicate.