Logic, pasul urmator trebuia sa fie, in mintea lui Walt, un lungmetraj de animatie care sa adapteze un basm clasic. Walt stia povestea inca de la 15 ani, cind o urmarea fascinat pe Marguerite Clark in rolul Albei ca Zapada, intr-un film mut si alb-negru din 1916. “Nebunia lui Disney” trebuia sa fie insa o “fantasie” muzicala in Tehnicolor.
Europenii incercasera deja o asemenea aventura, cu destul de putin succes: doua filme realizate de spaniolul Quirino Cristiani in 1917 si 1918 (astazi pierdute) si, in 1926, Aventurile printului Ahmed migalos animate de nemtoaica Lotte Reininger.
Cum a ajuns in cele din urma Disney la castelul sau fermecat puteti afla in detaliu din bonusurile ce insotesc editia de colectie pe 2 DVD-uri a filmului Alba ca Zapada si cei 7 pitici, o editie pe care o puteti gasi la Carturesti. Mai important este finalul fericit al povestii.
La premiera, Walt, cel cu “nebunia”, a fost aplaudat frenetic de multimea gigantilor Hollywood-ului (printre care Charlie Chaplin, Mary Pickford, Douglas Fairbanks Jr., Judy Garland, Ginger Rogers, Clark Gable sau Marlene Dietrich). Sase zile mai tirziu aparea, inconjurat de cei sapte pitici, pe coperta revistei “Time”, iar la Oscarurile din anul urmator, primea un premiu special – o statueta normala si alte sapte mai mici – care i-a fost inminat de vedeta in miniatura Shirley Temple.
Iar printul fericit a dus acasa o gramada de bani cu care a construit un imperiu si a definit industria animatiei pe 100 de ani de atunci inainte.