Dosar - Dragos Cojocaru - Articol -
„Succesul lui Asterix se datoreaza atit calitatii excelente a seriei, cit si politicii de marketing a editorilor sai“, este de parere Dodo Nita, specialist roman in fenomenul BD si organizator al Salonului National de Banda Desenata. „Mai intii e vorba de calitatile grafice si narative ale sale. Banda desenata are doua planuri de lectura: unul general, cu dinamism, actiune si mult umor de situatie; si un al doilea, mai subtil, cu anacronisme si clin d’oeils, in care cititorii mai virstnici pot recunoaste apropouri la societatea contemporana, iar in unele dintre personajele seriei recunosc actori, politicieni, personalitati ale epocii. In al doilea rind, succesul seriei a fost dat si de politica editoriala si de marketing a editorului, George Dargaud, cel care va da numele sau celei mai mari edituri din Franta si, multa vreme, din Europa.“
„Noi, galii“
„Asterix c’est nous“, spun francezii si nimic nu poate fi mai adevarat. Inspirindu-se din miturile istoriei Frantei, Goscinny si Uderzo nu au facut decit sa creeze un portret al francezilor, asa cum ii vedeau la inceputul anilor ’60 si cum prefera chiar francezii sa se vada: curajosi, veseli, bautori, certareti si circotasi, prietenosi si batausi, dar si nedisciplinati si vesnic in conflict cu autoritatea. „De la primul album Asterix incoace, societatea noastra s-a modernizat, dar temperamentul francez ramine acelasi“, spune comentatorul politic Alain Duhamel, autor al eseului „Le Complexe d’Asterix“.
In Franta zilelor noastre, Asterix e descris mai putin ca o opera patriotica si mai mult ca o satira la adresa francezilor: batausi, colerici si, cu citeva exceptii, mai putin inteligenti. „Noi sintem“, spune si actorul Clovis Cornillac, interpretul galului in filmul Asterix la Jocurile Olimpice. „Piticul asta imi seamana. Are doar 1,10 m inaltime, dar sta cu fruntea sus.“
Si Uderzo recunoaste: „E limpede ca Asterix a fost facut dupa chipul si asemanarea francezilor, cu toate ticurile si manierismele“. Un portret general in care se recunosc toti urmasii galilor, indiferent de orientarea lor politica.
Chiar modelul istoric, Vercingetorix, era, in anii ocupatiei germane, apreciat in mod democratic de toti urmasii galilor: antinazistii vedeau in el „primul nostru erou al Rezistentei“, iar ceilalti, sustinatorii regimului de la Vichy, il considerau un simbol al unei capitulari nobile si curajoase. Istoria spune ca, pentru a-si salva tara, Vercingetorix s-a predat lui Cezar, aruncindu-si armele la picioarele acestuia. Istoria corijata de Goscinny si Uderzo spune ca Vercingetorix si-a trintit armele PESTE picioarele lui Cezar, iar acesta n-a mai putut decit sa scoata un „Ouch!“ de durere.
Scoala nationala de BD
Asterix si Obelix nationalisti? Nu, mai degraba patrioti, caci nasterea celebrului personaj este strins legata de afirmarea benzii desenate de expresie franceza. Francezii iau BD-ul foarte in serios, iar astazi, in ciuda concurentei acerbe facute de manga, banda desenata din Hexagon este una dintre cele mai importante din lume. La sfirsitul anilor ’50 insa, francezii amatori de BD aveau de ales intre produsele scolii belgiene (creata de Herge, taticul lui Tintin), traducerile productiilor americane de succes sau versiunilor lor franceze.
In 1959 se pregatea iesirea pe piata a unei noi reviste, „Pilote“, a carei ambitie, mai mult sau mai putin marturisita, era crearea unei scoli nationale de banda desenata. Din echipa care avea sa creeze „Pilote“ nu lipseau Albert Uderzo si Rene Goscinny (viitorul redactor-sef) care isi asumasera dificila sarcina de a crea un personaj emblematic, inspirat din cultura franceza. In mod ironic, nici unul dintre autori nu era francez suta la suta: Uderzo era de origine italiana, iar Goscinny, educat la scoala de comics din SUA, era evreu de origine polono-ucraineana.
Asterix s-a nascut in doar un sfert de ora, in arsita verii lui ’59, in sufrageria lui Goscinny. In mai putin de o zi, intregul univers al seriei a fost creionat. Lui Uderzo ii plac personajele solide, cu muschi puternici, Goscinny vrea sa distruga mitul eroului celt: „Trebuie sa fie mic, cit un semn de punctuatie! Se va numi Asterix“. Uderzo isi ia revansa imaginind un tovaras al micului gal, Obelix, suficient de gras si de puternic.
Istoria in „ix“
Pe urma, Goscinny pastreaza terminatia numelui in „ix“ si redacteaza o lista intreaga de nume de personaje: Panoramix, Idefix etc. Acestia sint galii, mai trebuie gasite nume pentru adversarii lor, romanii. Nimic mai simplu, se adauga la final „us“, dupa care lucrurile sint clare: numele egiptene se termina in „is“, cele germane (gotice) in „ic“ s.a.m.d.
In bule si casete, intreaga istorie a Frantei este rescrisa. Da, Iulius Cesar a cucerit Galia, dar nu toata, undeva in Bretania a mai ramas un satuc de celti neimblinziti, care refuza sa i se supuna. Secretul lor? O potiune magica inventata de druidul Panoramix care da celui ce o consuma o putere supraomeneasca si care face ca un sat de aproape 100 de locuitori sa reziste cu succes asaltului tuturor legiunilor romane. Singurul care nu are voie licoare magica este Obelix, trecut la drastic regim fiindca, atunci cind era mic, a cazut in marmita cu potiune. Mai trebuie spus ca Obelix livreaza menhiri si ca are un catel numit Idefix.
Odata fixat cadrul, aventurile pot sa inceapa. Astfel, viata in satul galilor decurge linistit si normal. Cind nu paruiesc pe legionarii masati in castrele invecinate (Babaorum, Laudanum, Aquarium si Petibonum), locuitorii isi vad imperturbabili de viata. Din sat, Asterix si Obelix pleaca regulat cam in toate colturile lumii cunoscute pe atunci (nu, nu si in Dacia), trecind prin diverse aventuri in Egipt, in Britania, in Arabia si chiar in America de Nord. Fiecare aventura se sfirseste, invariabil, cu un banchet monstruos unde se consuma cantitati industriale de friptura de mistret.
Ar trebui Asterix sa iasa la pensie?
Cind Rene Goscinny a murit in 1977, se scria intr-un necrolog ca „e ca si cum Turnul Eiffel s-a prabusit“. Disparitia acestui gigant al umorului a lasat trei orfani: pe fiica lui, pe Uderzo si pe micul Asterix. Multi si-au zis, inclusiv Uderzo, ca aceasta reprezinta sfirsitul seriei. Georges Dargaud insa, seful Editurii Dargaud, l-a tirit pe Uderzo la tribunal pentru a-l sili sa termine albumul deja contractat, Asterix in Belgia, si a cistigat.
Pe urma, Uderzo, cedind valului de cereri din partea cititorilor, decide sa continue seria de unul singur, dar retrage drepturile de la Dargaud si infiinteaza Editura Albert-Rene. Insa, din 1980 incoace, tot mai multi sint de parere ca, fara Goscinny, albumele cu Asterix sint din ce in ce mai slabe. „Sa fim realisti, Uderzo este un mare desenator, dar nu e si scenarist“, este de parere Hugues Dayan, critic de film si specialist BD. Culmea este ca, in ciuda criticilor negative, albumele cu Asterix se vind mai bine ca niciodata.
Mai mult, suprema blasfemie, Uderzo, odata cu vinzarea firmei Albert-Rene gigantului Hachette, a fost de acord ca aventurile micului gal sa fie continuate de alti autori si dupa moartea sa.
„Asterix nu imi mai apartine, apartine cititorilor“, se apara Uderzo. „Trebuie sa traiasca si dupa mine.“
CIFRIX
Asterix inseamna 325 de milioane de albume vindute in intreaga lume, traduse in 107 limbi si dialecte. In afara Frantei si a tarilor francofone, seria este cel mai populara in Germania, unde s-au vindut 110 milioane de albume. Singurii indaratnici, care continua sa fie insensibili la umor francez, par sa se fi strins in SUA si Japonia, tari in care seria nu a avut succes. Primul album a aparut in 1961, intr-un tiraj de numai 6.000 de exemplare, iar ultimul, Aniversarea lui Asterix si Obelix, are un tiraj record de 3 milioane de exemplare si apare concomitent in 15 tari. In intreaga serie apar nu mai putin de 400 de personaje. Au fost realizate pina acum trei adaptari cinematografice si opt filme de animatie. Parcul de distractie Asterix, inaugurat in 1989, atrage anual in jur de 2 milioane de vizitatori.
LINGVISTIX
Conform Editurii Albert-Rene, Asterix a fost tradus pina acum in 107 limbi, la care se adauga editiile pirat in lituaniana, mandarina, thai si un album publicat in groenlandeza. Mai multe albume au fost traduse in dialecte regionale, recordul aparitiilor fiind detinut de Germania. De asemenea, nu trebuie uitate editiile complete in esperanto si, evident, latina! Una dintre explicatiile succesului mondial al lui Asterix consta tocmai in grija deosebita acordata traducerilor unui material de baza uluitor de bogat in aluzii, referinte si jocuri de cuvinte. Mai ales pina la moartea lui Goscinny, metoda era simnpla: traducatorul realiza o prima versiune in limba materna, pe urma retraduse in franceza. Aceasta versiune era recitita cu atentie de cei doi autori care ofereau lamuriri si solutii.