Unii l-au considerat un erou al valorilor gaulliste, iar Rene Levesque, apostol al unui Quebec liber, vedea in canadienii francezi niste Asterixi inconjurati de anglofoni. In 1965, primul satelit francez a primit numele eroului gal, tocmai pentru a sublinia mai bine combativitatea aerospatiala nationala, iar un ministru al Culturii, Jacques Toubon, declara foarte convins: „Ceea ce conteaza este ca romanii acestei lumi se vor impiedica de Asterix!“.
De ani de zile Franta este obsedata la modul isteric de asa-zisa „exception culturelle“, concept menit sa apere cultura franceza de orice influenta straina: cintaretii francezi trebuie sa cinte in franceza, cuvintele engleze sint interzise din advertising, jumatate din emisiunile TV trebuie sa fie europene etc.
Franciza Asterix, una dintre cele mai importante din Europa, reprezinta replica perfecta produselor similare americane. Nu este de mirare ca parcul de distractii Asterix, inaugurat in mai 1989, este situat in coasta mult-hulitului Disneyland Paris, cu mare succes, filmele cu Asterix au invins la incasari marile productii americane etc. Amuzant este tocmai succesul european si mondial al francizei Asterix, speculat exact dupa incriminatele metode capitaliste americane, contrazice temerile nationalistilor.
„Et tu, Brute?“
„Niciodata n-am vrut sa facem politica, nici nationala nici internationala“, se jura Albert Uderzo. „Singura data cind am facut o referire la o conjunctura internationala – Zidul Berlinului in albumul Le Grand Fosse – nimeni nu ne-a bagat in seama.“
Dar pina si Albert Uderzo, care insista ca aventurile eroului sau nu sint declaratii politice, a sucombat unui anume farmec al propagandei protectionismului cultural. In precedentul album din serie, Le ciel lui tombe sur la tete, eroii sai trebuie sa respinga o invazie extraterestra de pe planeta Tadsylwine (anagrama lui Disney). Seful lor este Hubs (Bush), au la dispozitie o armata de clone, parodii ale lui Superman cu fete de Arnold Schwarzennegger, si sint insotiti de aliatii lor Nagmas (anagrama a termenului manga, banda desenata nipona extrem de populara in Franta in detrimentul productiilor autohtone).
Culmea ironiei, aceasta declaratie „politica“ a lui Uderzo, in ciuda succesului de vinzari, a fost aspru amendata de chiar publicul francez, pare-se prea putin interesat de a gasi conotatii politice in BD-ul lor favorit.
La urma urmei, mai ai tupeu sa te plingi de invazie culturala cind la tine acasa ii zdrobesti fara drept de apel pe Harry Potter si Dan Brown?