Si, dupa ce l-am votat, fie ca iese, fie ca nu, sfirsesc ca o masina in unghi mort, izbit de-un parapet de mahmureala, dupa o petrecere cu „colectivitatea“ – fie ea de sarbatoare sau de inmormintare.
„Noile media“ sint, pentru cei mai multi dintre degustatorii ei duiosi, „noile mesia“. In ultimul timp, cei mai importanti candidati la Presedintia Romaniei (da, cu „P“ mare si „R“ mare) au ajuns sa „se dezbata“ prin clipuri mizerabile. Vorba unui prieten, pentru prima oara in campaniile pentru prezidentiale, continutul mesajului a murit cu randament maxim: nu ma iau in gura cu contracandidatul pe teme sociale sau de oricare; ma „cert“ cu el folosind indivizi sezonieri ce populeaza, conjuctural, piata vizualului. L-ati vazut pe Traian Basescu luindu-l in catare si-n ca(litera dupa „a“ si „b“ si inainte de „d“ si „e“)are pe Mircea Badea? Dar pe Mircea Geoana, facindul-l bufon, manelist si„etnotevist“ pe Basescu? Dezbaterea a ajuns atit de jos, incit mi se pare ca, atunci cind vad un mirlan batindu-si nevasta in creierii noptii, asist la o sedinta a Academiei de Belle Arte.
De ce au ajuns staff-urile de campanie ale contracandidatilor sa se dueleze cu zgura-n ochi si flatulatii in freza? Pentru ca profilul romanului mediu intruneste si „calitatile“ de mirlan, intolerabil, adaptabil (cu tehnologia si, vai!, cu morala) si de nesinceritate. Pentru ca romanul e cel mai inconsecvent Homo Sapiens: azi iti descopera focul, iar miine ti-l stinge „din slit“, ca sa-ti faca poza cind mori de frig.
Eu unul ma simt insultat de campania candidatilor la Presedintia Romaniei. Si-asta pentru ca sint inmatriculat din start ca fiind un votant de tip senzorial. Onanist sau swinger, placerea-mi apartine. Imi apartine pe naiba! Votul nu e placere. Votul e rezultatul unei simple ecuatii de gradul intii, in care fac scaderea dintre ceea ce vreau sa-mi ofere lumea inconjuratoare si ceea ce ea imi ofera. La alegerile din acest an, mie unuia imi da zero. „Zero“ e, ca in fotbal (de cind s-a introdus sistemul cu trei puncte la victorie si unul singur la egal), cel mai prost rezultat. Drept urmare, neregasindu-ma nici in pleiada onanistilor, nici in cea a exhibitionistilor, o sa votez „Sictir!“. Nu o sa fac greseala de a lipsi de la scrutin, ci o sa votez in asa fel incit o sa-mi anulez optiunea. Stiindu-va oameni inteligenti, va invit sa faceti ca mine. Daca ne adunam citeva mii, o sa reusim sa dam un raspuns. Daca nu, inseamna ca Romania merita sa se simta bine singura, chiar si in grup.