M-am gindit ca oricum zero-ul nu se pune si nu conteaza, asa ca tot ce-o sa se intimple se leaga doar de prima cifra din virsta.
Dar prietenii mei, care mai virstnici, care mai tineri, nu stiu de fapt ce o sa-i astepte, asa ca nu pot sa dezvalui aici ce surprize le-am pregatit de ziua mea. Desi majoritatea sint caliti cu aiurelile pe care le tot pun la cale si despre care am mai scris in „Supliment“, de data asta am simtit nevoia sa consult macar cinci experti in problema programului pentru serbare: prima a fost chiar Mada, psiholoaga si assist. manager la Casa bunicii, care a confirmat ca povestea e super ok si ca n-am probleme psihice; a doua a fost mama, care a zis ca m-am prostit de tot si ca nu prea cadreaza cu virsta; a treia a fost doamna Aurica, regina sarmalelor si infirmiera de noapte a mamei, care abia a putut balmaji doamne apara-ma si ma fereste; a patra a fost fiica-mea, Oana, din Canada, care mi-a scris te iubesc, mamaloi, esti haioasa, nu te lasa; iar al cincilea a fost George Onofrei, pe care l-am somat sa-mi spuna daca nu sint penala si daca nu cumva echipa de la „Supliment“ se sparge de ris, dar n-are curajul sa ma traga de mineca.
Nici vorba, a spus Giorgiolino, pe care il alint nepoate, ca in reclama cu bunicul miner si detergentii, nici vorba, e pop culture, da’ sa nu scrieti mai mult de 2.000 de semne.
Dupa atitea incurajari, mi-am luat inima-n dinti si am hotarit sa ma expun. Iata-ma-s.
Va salut si va astept.
Pe curind.