Astfel ca buna mea prietena imi cere, pentru a rezista in prime-time, noutati incitante de pe frontul scriitorilor romani, sintagme memorabile si rasturnari de situatie. Vrea informatii „pe surse“ si devoalari de culise comparabile cu ale ziaristilor santajisti; imi cere si altceva decit ca Manolescu l-a facut „dobitoc agitat“ pe Cipariu acum cinci luni jumate…
Iar eu nu pot sa-i dau mai nimic in afara competitiei de programe, care urmeaza sa scoata Uniunea din criza si sint postate – ati ghicit! – pe site-ul Uniunii Scriitorilor. Ii ofer si eu ce pot: restabilirea Demnitatii Scriitorului Roman, promisa de Breban, indreptarea Uniunii catre Tuturasul Statului, sub indrumarea lui Manolescu, realizarea de Proiecte, garantata de Cipariu, si, last, but not least, Economiile pe care le va face Agopian.
Amica mea fiind contabil, si inca unul bun, e complet insensibila la vorbe frumoase, fara acoperire economica si financiara. Ea mi-a spus ca pare de domeniul S.F. sa cresti salarii si sa garantezi bonificatii pe o piata aflata intr-o asemenea conjunctura si ca pe timp de criza te contragi, minimizezi cheltuielile si te lupti sa-ti recuperezi datoriile. Trebuie sa fii un geniu in marketing ca sa te dezvolti intr-un asemenea context; sau un speculator nerusinat, adaug eu, care asteapta falimentul altora pentru a cumpara ieftin.
Dupa ce i-am rezumat programele si viziunile manageriale ale competitorilor de la USR, dragalasa, dar neiertatoarea comentatoare mi-a mentionat doua nume care au sanse sa salveze ce se mai poate salva din Uniune. Cipariu, mi-a zis, si Agopian. — Hai s-o luam alfabetic, i-am propus, fiindca aici e totusi vorba si de calibrul scriitoricesc. Cipariu este plin de merite, dar nu-l are tocmai pe cel literar. — Pai voi vreti un nume sonor sau un manager competent? — Draga, noi vrem si una, si alta, dar daca s-ar putea, la pachet. Intelegi? — Inteleg, dar nu aveti pachetul, dragule. Care e ideea ta? — Uite cum ma gindesc, i-am raspuns plin de orgoliul breslei mele: Agopian sa gireze simbolic Uniunea, totusi ceva mai serios decit a facut-o Parizianu, iar Cipariu sa faca programe si sa atraga fonduri, ca se pricepe. — Iti place mai mult Agopian, observa si parca obiecta nemiloasa analista. — Draga, e un scriitor nemaipomenit cu care poti sa iesi oricind in fata. — Si Breban nu e? — Cum sa nu? Dar Breban, si cind discuta despre Uniune, tot despre el vorbeste; Agop nu este asa egocentric.
— Bine, dragule, hai ca-l sustin si eu de pe margine pe Agopian al tau. Sa-mi dai si mie sa citesc Sara. Mai vorbim o runda? ca acum chiar nu mai am timp. — OK, draga, saptamina viitoare.