Inceputul. Sarajevo, 1967-1991
Jozef Pronek s-a nascut ca sa umble. Desi s-a codit nu mai putin de treizeci si sapte de ore pina sa se dea dus din burta mamei (si atunci doar la amenintarile ei ca daca nu iese, il stringe de git), odata ajuns pe lume, n-a mai avut astimpar.
Intii a mers in landou, apoi de-a busilea, apoi, treptat, a devenit biped. Si inca de la inceput, evenimentele s-au tinut lant in viata sa, iar neobisnuitul l-a insotit in mai toate peregrinarile. “In timpul unei plimbari de-a lungul riului Miljacka, o castana tepoasa i-a cazut in poala; ciinele unui vecin si-a virit capul in carut si l-a lins” pentru ca mai tirziu, in epoca peregrinarilor in patru labe, Jozef sa se sustraga vigilentei mamei, sa intre in lift, iar odata ajuns afara, sa inainteze neinduplecat pina la Hotelul Bristol, “inarmat doar cu o suzeta”. Chemata de urgenta de la tara, bunica Natalika i-a mai taiat din avint, obligindu-l sa doarma la prinz si spunindu-i povesti. Dar batrina n-a trait mult si, dupa moartea ei, spiritul aventuros a lui Jozef s-a trezit din nou la viata.
Adolescenta a debutat cu dorinta de-a-si face de cap cu persoane de sex opus, dar si o formatie cu care a inceput sa exerseze pe cintece din Beatles. Formatia si-a schimbat de mai multe ori componenta, denumirea si repertoriul, pina cind a sucombat fara ca nimeni sa-i remarce talentul. Jozef a fost nevoit sa-si schimbe cariera, devenind din rocker, soldat, caci taica-sau avea fantasme cu el in postura unui influent inspector de politie si, pentru a ajunge asa ceva, trebuia sa-si faca stagiul musai in Politia militara. In armata, Jozef s-a dovedit un veritabil antitalent, ajungind in final sa curete cartofi la bucatarie. Umilit de experienta cazona, Jozef a decis sa-si repare orgoliul scriind poezii. Curind poeziile au devenit blues-uri si poate ca, de data aceasta, Jozef Pronek Orbul si Suflete Moarte chiar ar fi avut un oarecare succes, daca unul din membrii formatiei nu le-ar fi vindut instrumentele ca sa-si poata cumpara heroina.
In tot acest timp n-a incetat sa umble: la mare, cu prietenii, la munte, unde facea alpinism cu taica-sau, prin parcuri unde incerca sa agate femei. Apoi, brusc, a plecat in Ucraina, chipurile ca sa invete mai multe despre mostenirea sa culturala, in realitate, pentru a scapa de gindul ratarii, din ce in ce mai pregnant.
Mijlocul. Kiev, 1991
Puciul din august 1991 il prinde pe Jozef la Kiev, in compania unui grup de studenti americani veniti in Ucraina in scopuri similare. Coleg de camera il are pe Victor Plavchuk, cel care de altfel se va indragosti de el, desi oficial se culca cu o colega, pe numele ei Vivian. Jozef nu va fi niciodata constient de pasiunea pe care o trezise in sufletul tinarului shakespeareolog si viitor profesor universitar. El se culca cu o oarecare Andrea.
La Kiev, Jozef isi exerseaza engleza precara fara sa reuseasca sa si-o imbunatateasca. Cel mai important moment al calatoriei este dat de intilnirea de gradul trei pe care o are cu presedintele american, George Bush, aflat la Kiev intr-o vizita oficiala. Dupa discursul rostit de la tribuna asezata in defileul Babi Yar, presedintele coboara de pe scena si privirile ii cad pe Jozef, “extraordinar de frumos”, il descrie Victor, prin ochiul deformat al indragostitului, “de parca o raza angelica de lumina i se oprise pe chip”. “Dumnezeu sa-ti binecuvinteze tara, fiule”, ii spune Presedintele, dupa ce-l intrebase de nume. “Nu e tara mea”, raspunde scurt Jozef. “Ba da, e”, il asigura, fara nici o ezitare in glas, Presedintele. “Sa fii sigur ca e. E si a ta in masura in care o faci sa fie”, continua netulburat Bush. “Dar eu sint din Bosnia…” , replica, siderat, Jozef. “E toata o mare familie, tara ta. Daca sint neintelegeri, tre’ sa le rezolvati. “ Dupa care se indeparteaza foarte sigur si multumit de sine.
Sfirsitul. Chicago, 1992-
Jozef se reintoarce in Sarajevo numai ca sa aiba de unde pleca. Intilnirea cu americanii din Kiev s-a dovedit a fi un preambul la experienta americana. Un telefon venit de la Centrul Cultural American il invita sa viziteze SUA ca sa invete mai mult despre aceasta tara si despre valorile libertatii. Sarajevo miroase deja a mort fara a fi devenit cadavrul de mai tirziu. Jozef, cel care s-a nascut ca sa umble, accepta. Si bine face, caci in urma lui se dezlantuie potopul de foc, de ura, de moarte.
In America, una din slujbele lui este sa mearga din casa in casa pentru a stringe donatii pentru Greenpeace. Nu e singur in acest periplu, ci insotit de Rachel, cea care-i va deveni iubita. Tot in America este vazut de unul dintre naratorii acestui roman, un co-national bosniac, care a copilarit cu Jozef in Sarajevo si care, culmea, a emigrat si el in State. Tot in America, lucrind pentru un oarecare Owen, detectiv particular, il va cunoaste pe capitanul Evgheni Pick, figura de legenda cu ispravile careia se termina acest roman fabulos, fragmentar si usor fortat, dar pina la urma extrem de captivant. Tot in America i se plinge de mila. Este compatimit, intrebat daca a omorit musulmani sau daca i-ar placea s-o faca. Tot in America se va pierde, dezintegrindu-se incet, pina cind va deveni o simpla fictiune.
Mai important, poate, decit identitatea lui Jozef Pronek este felul in care aceasta identitate ni se reveleaza. Tot ce stim despre Jozef Pronek, protagonistul romanului de debut al lui Aleksandar Hemon, stim de la altii. Cel mai mult ne dezvaluie misteriosul narator (sau reflector, cum l-ar numi James) fara de nume, care pare sa-l urmareasca peste tot pe bosniac, mai putin in Ucraina, unde este inlocuit de Victor Plavchuk. Si ce au toti acesti oameni de cuvinte in comun? Ce au ei, cu adevarat, in comun? Nu limba, nu etnia si nici vreo afinitate culturala. Ce au ei in comun este un soricel, “un ghemotoc de blana in care pulsa viata”, o “mica vietate care si-a facut birlog” in trupurile lor, “agatata de peretii interior ai pieptului”, un animalut blanos de placere vinovata. Cautati-l cu atentie in text. De fiecare data e ceva mic, incipient, aparent inofensiv. Dar e intotdeauna acolo, nelipsit, omniprezent, si indiferent cum am alege sa-l interpretam, ceva va creste de-acolo, ceva se va extinde, incet, dar sigur, ca un cancer scirbos, implacabil si, in acelasi timp, extrem de banal.
Aleksandar Hemon, Omul de nicaieri, traducere din limba engleza si note de Dan Sociu, colectia “Biblioteca Polirom. Proza XXI”, Editura Polirom, 2010, 24.95 lei
Galerie foto
