Ni se vorbeste adica despre sume colosale pe care cei de la guvernare le arunca nonsalant, in timp ce noua ne arunca, la schimb, spre un soi de rumegare, problema crizei. Iar noi incepem sa ne revoltam, neintelegind bine despre ce-i vorba, dar intelegind ca pe undeva se produce o imensa bataie de joc. Si ne pregatim ca, intelegind in amanunt, sa ne revoltam in toata regula. Numai ca intelegerea in amanunt nu mai vine niciodata. A doua zi, deschizind televizorul sau citind ziarele, aflam ca am avea alte motive de revolta incipienta, aflam ca trebuie sa ne inflamam pe alte probleme, uitindu-le pe precedentele. Si tot asa. Niciodata nu se ajunge la o dezvaluire cu adevarat importanta, niciodata nu stim pina la ce nivel merita sa ne revoltam.
Iar pentru toate astea vina apartine, dintr-o anume perspectiva, presei. O vina difuza, nici pe ea nu stim exact de unde s-o apucam, caci explicatii (si scuze) pentru ce a ajuns la acest moment presa din Romania exista din plin. Si nu e o vina directa, ci una contextuala. Caci din presa noastra au disparut, ori macar s-au rarit pina la senzatia de disparitie, anchetele jurnalistice reale, cele care consuma timp si bani, cele de care s-ar fi putut teme politicienii. Astazi, presa traieste din editoriale, prilejuri excelente pentru defulari ale unora pe forumurile pe care sint postate aceste articole, sau din ceea ce le ofera ziarelor agentiile de stiri.
Scuza functionala a presei scrise este dubla criza careia trebuie sa-i faca fata: pe primul palier al ei, se produce confruntarea cu evolutia tehnologiei. Internetul a insemnat, printre multe lucruri bune, si o lovitura strasnica data presei, care a trebuit si trebuie in continuare sa-si mute accentul pe mediul online. Or, lucrul asta produce o sumedenie de probleme, de ordin tehnic si financiar. Dar aici nu insist. Cea mai mare problema pe care o are presa cu online-ul e ca pe acest teritoriu are de facut fata unei concurente teribile reprezentate de bloguri si de alte platforme. Pe Internet fidelizarea cititorului se produce mult mai greu, caci informatia e disipata, poate fi gasita de cititor printr-o simpla cautare pe Google. Automat deci ziarele si-au pierdut multi dintre cititorii obisnuiti.
A doua problema importanta e criza care a cuprins si Romania. Mai multe ziare au dat faliment – lucru firesc daca ne gindim ca intr-o criza economica lucrul cel mai usor de sacrificat sau de redus din punctul de vedere al companiilor e publicitatea. Iar presa traieste din publicitate. Altfel spus, si din aceasta perspectiva intelegem de ce principala preocupare a jurnalistilor nu mai e nicidecum aceea de a oferi anchete, care presupun un consum mare de efort, de timp si de bani. Unde mai pui ca, intr-un final, informatia obtinuta s-ar putea sa se si dovedeasca imposibil de folosit. Asa ca ofera ce pot, la viteza, sperind doar sa fie un pic mai “pe faza” decit concurenta.
Avem, pe de alta parte, televiziunile. Care beneficiaza de accesul direct la public, care pot cu adevarat marca momente, care, mai ales, ar avea si forta financiara sa duca pina la capat niste anchete jurnalistice. Dar televiziunile sint guvernate de acel cunoscut si deja banalizat zeu numit rating. Iar zeul rating nu-si extrage forta din calitatea jurnalistica, nu-si doreste ofrande cu adevarat speciale, la care s-a muncit enorm si cu cap. Acest zeu numara, simplu si clar, citi telespectatori are o emisiune. Asa se face ca televiziunile cauta, cu un soi de disperare, solutii ieftine si rapide pentru a-si mari numarul de telespectatori, livrind personaje pe care specialistii le numesc pitoresti, dar care in fapt sint niste scandalagii catarati in diverse posturi publice. Din orice perspectiva privesti televiziunile, politica, sportiva, pe partea de stiri, pe cea de showbiz, descoperi aceeasi reteta si aceleasi ingrediente: scandalul la baza, circarii care sa-l pigmenteze.
Nimeni nu mai are deci timp pentru anchete. Iar noi, “contribuabilii”, raminem cu frustrarile noastre. Stim ca ceva nu e in regula, insa nu stim cit de tare e in neregula si cum ar trebui sa reactionam. Nu avem noi insine forta sa o luam pe firul neregulilor de la virf pentru a ne lamuri. Asa ca nu ne mai ramine decit varianta de a dormi linistiti. Politicienii lucreaza pentru noi. Si nu prea mai e nimeni in jur care sa ne spuna cum lucreaza cu adevarat.