Emil Brumaru: Sa spunem ca baietelul care a furat o plansa cu ciuperci se intilneste cu fetita care a furat un timbru cu catel! Fiecare isi marturiseste, spasit, aproape plingind, fapta nelegiuita si se hotarasc sa fuga impreuna in padure, de frica moralei pe care-o vor capata, ca sa locuiasca intr-o casuta aflata in cel mai gros si mai inalt copac! Gasesc, obositi, copacul cu o casuta de frunze intre crengile lui noduroase. Baietelul o ajuta sa se urce ea intii! Smecherul! Dinsa ajunge prima in casuta si striga: Uuuuu, ce bine e aici, pacat numai ca sint si furnici! Baietelul se urca voiniceste, stringind trunchiul intre picioarele mici. Vai, zice subtirel, nu vezi ca din timbru a iesit un catel? Ce ne facem cu el? Ii dam ciupercute muiate in lapte, raspunde ea… si se facu noapte… Fetita isi luase cu ea si cartea cu basme mizgalite in nestire. O folosi, deschizind-o, ca pe o plapuma ce-i acoperi si-i feri de racoare…
Ei visara nonstop toate “porcarioarele” mizgalite de fetita in cartea cu basme…
V.D.N.: Dimineata, cind se trezira departe de casa si de cana cu lapte, clipira des si se mirara: ce carte-a fost asta care asa de cald ne-a tinut, ce personaje acestea care ne-au tinut de urit? E bine, e bine departe de casa; ne tine intr-insa padurea cea deasa o viata intreaga, de-aici pin-acolo? Ce-ar fi sa citim un pic si din Momo?
E.B.: Atunci baietelul se imbufna si zise: Daca citim din Momo o sa trebuiasca sa-ti spun Momotica? Nuuu, se rasfata dinsa, imi spui Un fetit! Bine, sa scoatem si Melcucul din perna de frunze, daca-i pe-asa! Si-l scoasera, tragindu-l de fularelul albastru pe care-l purta mereu la git, fiindca melcucii, in general, fac repede amigdalita si ragusesc una-doua daca ploua! Melcucul, cum aparu, intreba: unde e Radiera? Vreau sa-mi lipesc talpiciul de tanti Radiera, ca sa nu am pietre la ficat! Ce mofturos, pufni Un fetit! Nu avem Radiera decit la creion! Na! Insa eu obisnuiam sa tin virful de grafit in gura, ca sa scrie moale, se vaita Un fetit.
V.D.N.: Ba, pardon! Momotica si melcul sint din cu totul alta poveste, o poveste de bucatarie cu alta palarie, de tinut deocamdata in taina, la traista – icni cu naduf Un fetit, cunoscut totodata drept Printesa de Uf (caci vedea la tot pasul probleme si se supara cam usor). In povestea aceasta as prefera sa-l chemam pe Regele Coropisnit si prietenul sau. Baietelul uimit asculta si ridea. Printesa de Uf, rontaind la creion, facuse limba mov. Si-acum dansam?
E.B.: Eu nu stiu decit tango, se lauda Baietelul, dar am un mare secret! Ce secret, ce secret? il asalta fetita. Hm, daca-i secret, nu se spune, o potoli, serios, Baietelul. In timpul asta, in oras se dadu alarma la pompieri ca ei doi au disparut de acasa si nu sint nici la scoala, nici la cinematograf, nici la Taiatul voluntar al frunzelor pentru cateloi! Diriga intra intr-o panica botanica si inghitea flori de musetel cu tot cu ceaiul pentru nervi. Se mobilizara patru masini rosii, cu tulumbe, in toate partile. Sobolul se trezi din somn si propuse declararea unei Stari de urgenta in musuroaie. Alerta era maxima printre bursuci. Regele Coropisnit nu era de gasit nicaieri!! Printesa de Uf tot scormonea sa afle Marele Secret. Ce-mi pasa mie de astia ca ne cauta, mie sa-mi zici Marele Secret, Baietelule! Altfel rod creionul pina la Radiera!!
(va urma)