Am recitit zilele acestea si amintirile Madelenei Lipatti si m-am gindit ca de la aparitia colectiei “Legendary Classics”, Philips, cu inregistrarile Enescu la care a contribuit Lipatti, prefatata de Max Harrison, au trecut exact 20 de ani. Cu mijloacele tehnice de astazi, o buna remasterizare a arhivelor originale ar face probabil minuni, desi vechile discuri nu suna deloc rau. E adevarat ca in versiunea Electrecord mai noua setul este disponibil, dar de la bun inceput el a fost doar o selectie fragmentara. Si ce ar putea fi mai util pentru a-l aniversa pe Lipatti din perspectiva romaneasca decit o editie de calitate a inregistrarilor romanesti ale pianistului, inclusiv cu testele din 1941, distribuita in lumea larga?
Madeleine Lipatti aducea in 1970 detalii ce pareau uitate 20 de ani mai tirziu pentru realizatorii editiei Philips, care ii atribuiau lui Enescu in totalitate interpretarea Suitelor de pian. Madeleine isi amintea insa in volumul omagial publicat la Geneva: “Cu ocazia celei de-a 60-a aniversari a lui George Enescu, Radio Bucuresti a adus tehnicieni de la casa Telefunken, cu aparatele lor. Lipatti a inregistrat cu maestrul Enescu sonatele pentru pian si vioara, lucrari pentru pian solo, entre altele o Suita de pian care are mai multe miscari. Putini stiu ca miscarile lente au fost cintate de Enescu, cele rapide de Lipatti ssubl. meat. Am avut privilegiul sa asist la aceste inregistrari si am pastrat o amintire de nesters. Cum sa uiti emotia lui Enescu, in momentul in care l-a imbratisat pe Dinu pentru a-i multumi… Cea mai mare parte a operei lui Enescu a fost gravata atunci pe disc. Este un monument putin cunoscut in Occident: simfoniile, suitele pentru orchestra, sonatele pentru pian si vioara, melodiile pentru tenor si pian (admirabil cintate de Constantin Stroescu), operele de muzica de camera”. Un monument ce ar trebui restaurat, nu?
La 60 de ani dupa moartea sa, Lipatti ramine cel mai cunoscut artist roman pe plan mondial (probabil la egalitate cu devotata sa prietena Clara Haskil), iar discurile reeditate de EMI Classics in colectia “Icon” (7 CD-uri in 2008) sau, cum nu se poate mai ieftin (5 euro!), in cea semi-piratata de casa Membran (4 CD-uri in 2004, reimprimata anul acesta) permit, practic, oricui sa ii asculte celebrele inregistrari cu muzica lui Bach, valsurile de Chopin, interpretarea de neuitat a concertului de Schumann s.a.m.d.
Lipatti isi are fanii sai nedezmintiti, iar unul dintre ei, Mark Ainley, care in 1995 si 2001 a fost producatorul a doua seturi de discuri cu inedite, de circulatie mai redusa, dar bine cunoscute colectionarilor (“Les inedits” si “Early and late recordings Cornerstones 1936-1950”/ Archiphon ARC-112/113; ARC-127), anunta acum ca va crea un site special, dinulipatti.com. Ainley aduna material despre pianist, a tinut pe 18 martie o conferinta la Vancouver cu auditia unei inregistrari inedite si, recent, se mindrea pe pagina sa Facebook cu descoperirea programului unui recital nestiut al lui Lipatti, la Amsterdam, de la 11 octombrie 1947. Ainley promitea pe blogul sau (thepianofiles.blogspot. com), pentru aniversarea de anul acesta, si publicarea unor inedite Lipatti cu violoncelistul Antonio Janigro. Ar fi prima marturie a unei inregistrari Beethoven! Le astept cu nerabdare.
Promovarea pe Internet nu poate inlocui insa nevoia unei monografii stiintifice moderne, care sa includa o concertografie si o discografie si sa actualizeze remarcabilul volum, la timpul lui, publicat de Dragos Tanasescu si Grigore Bargauanu in 1971, si in editii engleze si franceze in 1988, respectiv 1991. Au trecut totusi citeva decenii bune… O monografie presupune, desigur, un timp mai indelungat, dar, poate, in anul de gratie 2010, una din multele edituri romanesti le-ar putea pune la dispozitie melomanilor, in traducere, macar volumul omagial citat la inceputul acestor rinduri, cu amintirile exceptionale ale Madelenei Lipatti si omagiile si evocarile semnate, intre multi altii, de Ernest Ansermet, Nadia Boulanger, Enescu, Edwin Fischer, Antonio Janigro, Walter Legge, Igor Markevitch, Frank Martin, Paul Sacher si elevii sai Jacques Chapuis si Bela Siki. Ar fi un gest minim in onoarea unui mare pianist…