Thomas si Malik parca ar fi frati. Intr-un fel si sint pentru ca amindoi sint imaginati de Jacques Audiard, care construieste in jurul primului filmul Si inima in loc mi se opri/De battre mon coeur s’est arrete, iar in jurul celui de-al doilea Profetul/Un Prophete – care e cel mai premiat film de pina acum al cineastului, daca socotim cele noua Premii Cesar, Marele Premiu al Juriului la Cannes, Premiul BAFTA pentru film strain si o nominalizare la Oscar pentru film strain. Mi-a placut mai mult Si inima in loc mi se opri pentru ca avea structura unui film dur (era remake-ul unui thriller american realizat de James Toback in 1978), dar dincolo de scoarta miezul era foarte foarte blind. Odata trecut de cafteli si de baietisme, gaseai povestea unui baiat care isi redescopera calitatile feminine, opacizate odata cu moartea mamei sale pianiste, si care reuseste sa medieze masculinul cu femininul din el si sa se salveze. Filmul te cucerea pentru ca nu te lasa sa banuiesti unde se duce si ce vrea, si pentru ca in spatele alurii macho avea extrem de multa sensibilitate.
Nu intimplator, rolul tatalui din primul film si rolul liderului corsican din Profetul sint interpretate de acelasi formidabil Niels Arestrup, un urias cu par blond-alb care intruchipeaza pentru Audiard trasaturile paterne – e protector si securizant, dar posesiv si rau ca un urs cind cineva ii incaleca autoritatea. Pe linga fizicul puternic al lui Arestrup, Romain Duris in primul film si Tahar Rahim in al doilea, cu siluetele lor subtiri, par usor de lipit de perete, dar amindoi au vina nervoasa a minzului salbatic peste care nu arunci usor saua.
Sfirsitul arunca in aer reteta
Profetul e si el filmul unei cresteri. Malik, analfabet (la propriu plus la figurat) si irational la intrarea in inchisoare, invata pe parcurs si alfabetul, si regulile supravietuirii in conditii mai grele decit cele din libertate. E nevoit sa se adapteze pentru ca altfel n-ar supravietui, dar aceasta ajustare ii permite sa descopere in sine adevaratul sau miez – care nu e unul intunecat. Iesirea la lumina trece prin zone de umbra.
Cu Profetul, Jacques Audiard face cel mai “american” film al sau de pina acum, mult mai structurat si mai consistent decit precedentele (insa nu neaparat si mai rafinat) si care te trimite cu gindul la un bildungsroman cu mafioti. Cu precizarea ca sfirsitul arunca in aer reteta, arde traseul.
Profetul. Regia: Jacques Audiard.
Cu: Tahar Rahim, Niels Arestrup, Adel Bencherif.
Pe ecranele romanesti din 12 martie