Cheile de lectura sugerate de autor in prefata la editia engleza a Masenkai aduc in discutie alte doua romane, Vorbeste, memorie si Ada sau ardoarea: amintirile din autobiografie sint asemanatoare cu cele ale lui Ganin, personajul central din Masenka, iar istoria stilului nabokovian este data si de inrudirea dintre personajele sale, in acest caz: Masenka si Ada. Masenka este primul personaj feminin din opera lui Vladimir Nabokov, care deschide o galerie de acum celebra din care mai fac parte Lolita, Ada si, mai tirziu, Laura, personajul din ultimul roman, The Original of Laura, neterminat, care a vazut lumina tiparului anul trecut in Statele Unite si Marea Britanie.
Memoria joaca un rol primordial in plasmuirea personajelor feminine ale lui Nabokov. Masenka nu este un roman autobiografic, cit mai ales unul al exilului. Viata emigrantilor rusi ocupa un spatiu considerabil in economia romanului. O mare parte a actiunii se petrece intr-o pensiune ruseasca in care traiesc reprezentanti ai diasporei ruse din Berlin. Camerele pensiunii sint ocupate de rusi: “In camera 1 aprilie, prima usa de pe stinga, locuia acum Alfiorov, in urmatoarea Ganin, iar in a treia chiar proprietareasa, Lidia Nikolaevna Dorn…”. In celelalte camere mai locuiesc batrinul poet rus Anton Sergheevici Podtiaghin si dansatorii Colin si Gornotvetov.
Alfiorov, vecin de pensiune cu Ganin, isi asteapta sotia de la Moscova, pe care nu a mai vazut-o de patru ani. Numara zilele si orele pina la intilnire. Chiar daca dialogul de inceput din Masenka dintre cele doua personaje e “plin de simboluri”, nici unul nu banuieste ceea ce se va intimpla. Ganin se pregateste sa plece in Franta, iar in camera urmeaza sa se instaleze Masenka. Frumoasa sotie a lui Alfiorov, “o splendoare. Bruneta… cu niste ochi vii”, e recunoscuta apoi de Ganin in fotografii ca fiind iubita sa din tinerete, pasiunea si prima lui iubire. Ganin i se alatura, in secret, lui Alfiorov in asteptarea rusoaicei. Ganin intinereste si o lume intreaga reinvie de dragul Masenkai. Iubirea este pentru Ganin “fericirea sa trecuta si durerea lui de azi”, cum ar spune Franz Kafka.
Amintirile iau locul prezentului
Intreg romanul nu e decit o asteptare si o retraire a trecutului cu asa o violenta incit prezentul pur si simplu dispare. Altfel spus, amintirile iau locul prezentului, iar Masenka de atunci o inlocuieste pe Masenka de acum: “Ganin privea cerul diafan, acoperisul neterminat si simti cu o certitudine necrutatoare ca romanul lui de dragoste cu Masenka se sfirsise pentru totdeauna. Durase cu totul patru zile, si aceste patru zile fusesera poate cea mai fericita perioada din viata lui. Dar acum isi secatuise amintirea, era complet saturat de ea, iar imaginea Masenkai ramasese… in casa cu umbre care devenise ea insasi amintire. Si in afara acestei imagini nu mai exista si nu mai putea sa existe o alta Masenka”. Un final surprinzator, marca Nabokov.
Departarea de Rusia – un amestec straniu de bucurie paradisiaca si melancolie – si pierderea primei iubiri sint doua dominante inseparabile ale romanului lui Nabokov. Acestea se confunda in imaginatia personajului Ganin: parasindu-si Rusia natala, nostalgia sa devine palpabila si este personificata in imaginea Masenkai.
Vladimir Nabokov, Masenka, colectia “Biblioteca Polirom. Seria de autor «Vladimir Nabokov»“,
Editura Polirom, 2010, 29.95 lei