— Care?
— Asta de aici.
— Asta? Nu se intelege?... E luna.
— Luna? Esti sigur? Eu nu cred. Mie mi se pare o moneda.
— Ei, o moneda. Acum si tu. E luna, pentru ca e mai sus. De ce ar fi pus o moneda atit de sus?
— Pai, uite. Fata asta de aici arunca moneda. Si e vazuta in aer. Intelegi? E metafora sortii. Daca te uiti atent, e si putin inclinata…
— Care fata?
— Uite aici, asta.
— Nu-i nici o fata acolo. Aia e o tigara.
— Nu cred. E o fata. E o silueta. Tocmai a aruncat moneda si asteapta sa vada ce pica. Ce sa caute o tigara verticala? Tigarile sint orizontale. O tigara nu sta niciodata in picioare.
— Ba da, pai uite cum e. In craterul asta. Se vede ca iese din groapa? Dupa limba asta de pamint? E metafora pamintului care fumeaza.
— Bun, si de ce nu iese fum din ea?
— Pai iese. Nu-l vezi? Uite liniile astea sint fumul.
— Nu e fum ala. N-are cum sa fie. Alea sint linii de la miscarea monedei. Stii? Ca la avioanele cu reactie, ramin dungile alea in urma.
— Nu-s cam tremurate pentru niste jeturi de reactie?
— Pai moneda e mica, nu e avion. Lasa si ea niste dungute mai mici.
— Dar o moneda n-ar trebui sa aiba capul cuiva pe ea? Nu se vede clar ca asta are pete? Adica recunoaste ca s-ar putea totusi sa fie vorba si de luna. Poate ca asta e intentia, ca fiecare sa vada aici ceea ce-l face pe el sa rezoneze.
— Adica fumatorii vad o tigara, iar romanticii vad o silueta de fata.
— Da. Si o luna.
— Ar putea sa fie si luna, hai sa zicem. Ar fi metafora trecerii timpului. O luna, doua luni…
— Incredibil. Bun, si atunci daca asta e luna, atunci ala nu e fum de la tigara, care se duce in sus?
— In nici un caz. Alea sint sfori agatate de luna. Oamenii de pe pamint arunca sfori in luna ca sa fuga pe ele acolo sus.
— Si nu crezi ca ar putea sa fuga tocmai din cauza fumului de tigara? Din cauza poluarii…
— Nu e tigara aia. Aaaa. Gata. M-am prins. Stii ce-ar putea sa fie? O vaca vazuta din spate.
— Hai du-te…
— Da. Uite, vezi astea doua linii rosii? Sint coarnele.
— Ce sa caute coarnele aici? Nu trebuie sa fie pe cap? Si liniile sint paralele. N-au cum sa fie coarne paralele. Ala e jarul de la tigara.
— Pai tocmai, pentru ca e vazuta din spate, n-a avut cum sa picteze coarnele la locul lor, pentru ca nu se vedeau. Dar le-a pus aici intr-o parte, pentru ca omul sa-si dea seama din context ca de fapt e o vaca. Vaca sub clar de luna.
— Vaca esti tu sub clar de luna.
— Ha ha! Ha ha! Uite-aici! Te-am batut! Uite in pliant cum se cheama tabloul asta!
— Vaca sub clar de luna… Nu pot sa cred…
— Am ghicit! Sint mai bun! Ha ha ha ha ha ha.
— Bine, si sforile?
— Habar n-am. Or fi niste reflexe de lumina.