Yuriy Kordonskiy, regizorul care a creat in Romania citeva spectacole emblematice pentru autenticitatea explorarilor actoricesti de profunzime – Unchiul Vanea, Casatoria, Sorry… –, pentru finetea interrelationarilor pe muchie, a propus in Inima de ciine un studiu al spectacolului politic distructiv. Kordonskiy face din nuvela lui Bulgakov o cercetare spectaculara asupra raportului om-politica devastatoare, imposibil de inteles si tinut sub control.
Ciinele e noul umanoid infometat de putere, miriitor si rinced afectiv, un lingau cu reflexe canibale care traieste terorizind.
Toate valorile pe care ciinele incearca sa le impuna sint aiuritoare sintagme retorice, vidate de orice continut. Libertatea e de fapt curs practic de mutilare a oricarei vointe individuale, e testarea linguselii colective. Egalitatea ajunge sa fie o forma de sfidare a demnitatii umane.
Salonul profesorului care vrea sa-si civilizeze experimentul este un spatiu suspendat. Un fel de insula care poarta amprenta elegantei aristocratice, a bunului gust si rafinamentului, vizibile intr-o morfologie de ambient cu detalii impecabil aranjate. Din acest spatiu, comitetul de bloc este usuit atunci cind incearca sa se insinueze.
Ciinele Sarik este un construct ideologic hibrid, un animal imblinzit doar de puterea rosie, o forta de un primitivism brutal care riciie cu laba o realitate pe care nu si-o poate reprezenta. Pentru Sarik lumea lui Preobrajenski este o lume imposibil de imprejmuit in perimetrul latraturilor lui care fac zgomot comunist, care devin din ce in ce mai asurzitoare, condamnindu-l pe profesor la constientizarea unui triplu esec: uman, profesional, politic. Profesorul creeaza un monstru istoric care scurma in existenta intima si colectiva. Preobrajenski face tot ce-i sta in putinta sa-si educe “creatia” demonica.
O asaza la masa, ii da cutit si furculita, o invata sa taie, sa asculte, sa vorbeasca. Numai ca orice practica civilizatorie nu e altceva decit o progresiva cadere. Preobrajenski rateaza. In locul unui exemplar reusit, obtine o mostra de brutalism invadator. Istoria e muscata de coltii ciinelui rosu.
Sarik, produs de laborator esuat in facatura jumatate om, jumatate ciine, adulmeca ipocrit si pervers o lume pe care apoi o devasteaza violent.
Rebengiuc si Manole, polii politici care intra in coliziune frontala
Victor Rebengiuc si Marius Manole sint polii politici care intra in coliziune frontala. Rebengiuc e marca aristocratiei care se opune cu toata forta ciino-cratiei.
Victor Rebengiuc, actorul care adinceste umanitatea tandra a railor, vulnerabilitatea carismatica a puternicilor, dreptatea celor carora nimeni si nimic nu le mai da dreptate, care lupta pentru inocentii inraiti (Caliban, Furtuna, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra) si pentru copiii din ratatii storsi de-un vis de-o viata (Willy Loman, Moartea unui comis voiajor, regia Felix Alexa, Teatrul Bulandra), care e o sugativa capricioasa (Serebreakov, Unchiul Vanea, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra), alterneaza in Inima de ciine rabdarea la limita dezarmarii si revolta gituita de neputinta. Maninca cu tacimuri de argint cind la masa istoriei curg balele noului sistem.
Marius Manole creeaza in Inima de ciine un personaj care se opune radical pustilor candizi si totodata furibunzi din Drept ca o linie (Paulie, regia Radu Apostol, Teatrul “Maria Filotti” din Braila) sau Chip de foc (Kurt, regia Felix Alexa, Teatrul Odeon). Daca in ambele spectacole actorul apasa pe extrema fragilitate care ii accentueaza inadaptarea, in Inima de ciine adauga acestei fragilitati o violenta primitiva, contrastanta, elaborata fizionomic.
Rebengiuc e furculita de argint pe care Manole o infige mirlaneste in fata de masa a unei istorii inghitite pe nemestecate.
Inima de ciine, dupa Mihail Bulgakov
Regia: Yuriy Kordonskiy
Scenografia: Stefania Cenean
Cu: Victor Rebengiuc, Marius Manole, Florina Cercel,
Mircea Rusu, Tania Popa, Cecilia Barbora, Serban Ionescu,
Afrodita Andone, Alexandru Bindea, Dragos Ionescu,
Razvan Popa, Monica Florescu, Geani Patru.
Galerie foto
