Dupa cunostintele mele, cit si spre surprinderea mea, subiectul nu a intrat prea mult in raza sensibilitatii scriitoricesti de la noi. Aici corporatismul isi traieste inca glorioasele zile de inceput. In Romania este un noroc sa fii beneficiar al sistemului care aduce valori si venituri occidentale. Chiar daca, de exemplu, multi dintre tinerii corporatisti resimt disconfortul orelor de munca prelungite mult peste program, prea putini percep efectele mult mai profunde ale unei noi forme de uniformizare mentala care actioneaza subliminal prin inducerea valorilor pro-active, a metodelor de “fidelizare”, a cuvintelor-cheie ca “oportunitati”, “promovare”, “leadership” etc. Ranile subtile provocate vietii interioare si mutilarile aduse individualismului nu constituie o problema semnalabila.
Ce inseamna a fi “in sistem” la noi, in raport cu ceea ce se intimpla in Occident?
Cred ca “sistemele” corporatiste nu difera in mod substantial, mai ales cind este vorba de filiale ale marilor companii multinationale transplantate si pe tarim romanesc. Exista insa, la nivele mai subtile, structuri hibride unde fair-play-ul este inlocuit cu tot felul de scheme de “sabotaj” specific romanesti. Nici nu se stie ce este, de fapt, mai periculos: adoptarea sincera a filosofiei “pro-active” corporatiste sau mimarea ei la suprafata ca paravan pentru exercitarea spiritului “descurcaret” romanesc in plan secund.
Multi tineri se vor recunoaste in acest roman. Lor le sint dedicate Poemele secretarei. Ce mesaj doriti sa le transmiteti?
Romanul are ca background si ca tema mediul corporatist, dar nu are un segment de cititori conceput in mod restrictiv. In sens mai general, in carte este vorba despre naivitatea ca dat fundamental, ca gena, ca mod de fiintare. Protagonista romanului ar sfirsi la fel in contact cu orice tip de sistem pentru ca il traieste ad litteram. Traitul ad litteram este un fel de supra-tema a cartii si nivelul care m-a interesat cel mai mult. In consecinta, nu poate fi vorba despre vreun mesaj adresat unei categorii sociale sau profesionale, iar cartea nu este in nici un caz una cu “teza”. Cartea este, desigur, pentru toata lumea, iar daca trebuie s-o incadram in cuvinte definitorii, cred ca vine pe linia oricarui roman al destramarii interioare, cu deosebirea ca aici se destrama ceea ce nici nu apucase sa se formeze cu adevarat, se destrama configuratii potentiale.