In fond, asta e adevarul: vedem ce zice unul sau altul intrucit il privim la televizor pe acel unul sau acel altul. Cultura noastra sociala (si nu numai sociala, din pacate) ne este creata in ultimii ani intr-o proportie covirsitoare, unii ar zice inspaimintatoare, de televiziune. Despre cea politica – nici nu mai are rost sa mentionam in ce masura. In fond, fara sa ne dam seama, noi am asistat in ultimii ani la un soi de moarte a politicii in sine. Ceea ce numim noi astazi politica este, de fapt, un show tv. Show-ul de televiziune e singurul care conteaza, practic singurul din care ne extragem judecatile asupra politicii autohtone si totodata, in mod firesc, intentiile de vot.
Daca acceptam ca reala aceasta afirmatie, putem sa observam, mai apoi, ca la nivel general politica, prin televiziune, devine cumva imobila. Ca sa exemplific: multi dintre cei care isi doresc o schimbare la nivelul institutiilor politice romanesti, o schimbare de oameni, de partide, isi pun speranta in erodarea simpatiei populare fata de actualii guvernanti. I-am auzit pe multi spunindu-si, spunindu-ne ca in actuala situatie de criza presiunii strazii, presiunea presei vor genera o alta intentie de vot la viitoarele alegeri parlamentare. O asemenea speranta nu tine cont insa de felul in care ne-am impartit noi, electoratul, in simpatiile nu fata de anumiti politicieni si fata de anumite partide, ci fata de televiziuni sau de emisiuni de televiziune.
Concret, din conditia noastra de telespectatori cautam, in mod firesc, acele televiziuni, acele emisiuni pe care stim ca le vom urmari cu placere, cu interes. Si pornind numai de-aici, de la aceasta observatie simpla, este deja evident ca electoratul P.D.L.-ului, spre exemplu, nu-si va pierde timpul pentru a vedea ce mai spun Mircea Badea sau Victor Ciutacu, Adrian Ursu sau Mircea Dinescu, pentru ca se stie deja: il vor critica pe Basescu, vor critica actuala guvernare, ceea ce lor, simpatizantilor, nu are cum sa le faca placere. Prin urmare, fie vor urmari citeva emisiuni de la aceleasi posturi care li se par mai putin ofensive cu cei aflati la putere, emisiuni adica in care apar si sustinatori ai guvernantilor, fie vor merge imediat catre Radu Moraru sau Dan Diaconescu, pe care-i stiu mult mai prietenosi cu puterea, deci mult mai apropiati de simpatiile lor. Evident, alegatorii partidelor aflate actualmente in opozitie nu frecventeaza (cu telecomanda), din aceleasi motive de inconfort personal, emisiunile celor doi din urma realizatori, la fel cum nu prea frecventeaza televiziunile de care ei apartin.
Si-atunci, lucrurile se simplifica teribil si te fac sa intelegi ca, practic, politica in sine nu mai conteaza, ci doar reflectarea ei la televiziuni. Pentru ca un electorat care refuza, fiind inainte de toate telespectator, sa urmareasca emisiuni in care politicienii preferati ii sint aspru criticati nu are cum sa-si schimbe optiunile. Si asta intrucit va pierde, refuzind criticile generale, si acele critici esentiale, aplicate, care ii pot dovedi erorile grave, ba chiar mizeriile reale pe care politicienii simpatizati de el le fac.
Politica sau “politica” isi urmeaza astfel, sub pavaza televiziunilor, cursul ei nestingherit. Asupra ei nu mai exista presiuni adevarate, politicienii nu mai ataca electoratul, nu se mai straduiesc, in nici un fel, sa-l convinga. Asta e treaba realizatorilor de televiziune, pe care ei doar ii ajuta prin prezenta in emisiunile lor. Tot ceea ce conteaza pentru politicieni, aici se da marea lupta, e sa-si atraga de partea lor macar o televiziune, macar citiva realizatori, ca electoratul-telespectator propriu sa aiba incotro sa se indrepte.
Sigur ca exista nuante in cele afirmate mai sus. Dar nuantele se supun totusi generalului, astfel ca macar in mare putem vorbi despre o tara condusa de televiziuni. Si despre moartea politicii, daca ne gindim la esenta ei, la ceea ce ar fi trebuit sa fie, in fond. Iar daca tendinta va continua, ceea ce e mai mult decit probabil, in curind democratia isi va fi epuizat, la rindul ei, sensurile. Telecratia pare a fi viitorul. Si viitorul a inceput de ieri.