Si ce? Chiar daca as incasa bascaleala la greu, nu mi-ar pasa. Mi-as vedea de drum senina si multumita, cum am facut simbata dupa-amiaza, in prima mea tura de recunoastere. Dar si duminica dimineata, ca un fel de bis pentru retrait bucuria.
Intii a fost jubilatia ca n-am uitat sa pedalez, ba chiar ca pot sa conduc cu o singura mina (dar numai pe strazile linistite din Elisabetin, fostul meu cartier). Apoi, placerea molcom-tihnita cind am descoperit ca totul e la locul lui, ca pe vremuri: in curti, caisii infloriti, straturile de zambile, narcise si ceapa trase cu echerul; gospodarii la trebaluit, ciinii la pazit, copiii la joaca, pasarile la cintat. Apoi, betia miresmelor. Si, prin geamul deschis al casei unde a locuit cindva familia Braun, aceleasi exercitii din partitura Czerny clampanite cu zel de un copil care nu-i Otto.
Daca pina aici m-am descurcat cu o descriere data pe fast fw, habar n-am cum sa comprim cele doua povestiri, ba chiar romane, care s-ar putea incropi din intilnirile mele in tura 1 si 2 cu doi oameni care au avut chef de vorba. Prima e tanti Lili, care-mi deapana povestea din anii ‘30 a socrului ei, dl. S. Sintem asadar intr-o seara din primavara lui 1932. Familia domnului S., functionar de banca, sta in jurul mesei din bucatarie, la cina: sotia, mama dlui S. si cei trei copii, intre care si micul Gyuri, viitorul sot al doamnei Lili. Brusc, dl. S. se ridica de la masa, isi ia portofelul si cheile si anunta senin ca pleaca pina la colt dupa tigari. Dus a fost! L-au cautat disperati la politie, spital, morga, au pus vasele de dragat sa scarmene Bega. Nimic. In cele din urma s-au resemnat si si-au continuat viata cum au putut. Mama a murit, sotia a imbatrinit, copiii au crescut. Pina cind s-a facut 1939, primavara, tot in bucatarie, tot la cina, in jurul mesei. A sunat soneria, un copil a deschis, dl S. a salutat voios servus si i-a intrebat senin si voi ce mai faceti? Sotia a raspuns calm cinam si l-a poftit la masa, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
La fel de tare e si povestea dlui Ali din Sudan, cindva student la Electro, casatorit cu o banateanca si reintors la Timisoara, in Elisabetin, la capatul unor peregrinari prin lume. Dupa ce cumpar o conopida de la micul lui aprozar deschis intr-un garaj, ne intindem la taclale. Il intreb ce mai stie de Jean-Elvis, fostul meu vecin, baiatul pe care un student din Gabon l-a facut cu blonda Helen din Giarmata si-mi spune ca ne-ar trebui o dimineata intreaga pentru asa un roman cum a fost viata lui Jean-Elvis; acum ditai barbatul de 31 de ani, frumos ca un print si ajuns top model fix la Londra. Ramin paf si la plecare ii doresc sarbatori fericite pentru sotie si copii. Imi raspunde rizind ca, desi pentru el Pastele nu se pune, primeste urarea bucuros.