Una dintre semnificatiile majore ale acestei calatorii este aceea care face referire la importanta oraselor istorice, inca pline de viata si gata sa fie (re)descoperite de catre cei care au ochi sa vada lucruri ascunse. Pentru Saramago, trecutul este de altfel o imensa cariera de piatra unde unii se plimba ca pe autostrada, iar altii, mai rabdatori, merg din bolovan in bolovan si il ridica pe fiecare, pentru ca “simt nevoia sa vada ce se ascunde dedesubt”.
Cadou regal, Solomon pleaca din tarcul sau de la Belem, unde traise mai bine de doi ani, ca un bun al statului, la Viena, unde il asteapta noul sau stapin, arhiducele Maximilian al Austriei. Oferit de regele João al III-lea varului sau austriac, elefantul strabate pe jos drumul dintre cele doua capitale europene, iar calatoria sa este o extraordinara metafora pentru viata. Totul incepe in apartamentele curtii portugheze, unde cuplul regal hotaraste destinul lui Solomon. Cei doi doresc sa-i faca un cadou “care sa bata la ochi” lui Maximilian, ceva “mai pretios” decit ultimul lor dar, cel de nunta, nedemn pentru stirpea lui. Odata stabilit cadoul, elefantul este spalat si pregatit de drum. Cornacul Subhro este delegat sa-l conduca pe Solomon la Viena. Pentru a nu stirbi imaginea curtii peste hotare, i se fac si lui doua costume noi: unul pentru munca, celalalt “de reprezentare sociala”. Caravana lui Solomon este una donquijotesca, la fel ca si calatoria ce sta sa inceapa: “cornacul, care prezida de sus, cocotat pe umerii animalului, doi oameni ca sa-l ajute cind era nevoie, alti citiva pentru a asigura aprovizionarea, carul de boi cu cada de apa, pe care hirtoapele drumului o faceau tot timpul sa alunece dintr-o parte in alta, si o gigantica incarcatura de baloturi de nutret de tot soiul, plutonul de cavalerie care va raspunde de siguranta calatoriei… un car de intendenta al fortelor armate, tras de doi catiri…”. Plecarea lui Solomon produce tristete la palat, mai ales in iatacul reginei, care adoarme in suparare si apoi are un cosmar cu rapirea elefantului.
In drumul sau Solomon este intimpinat fie cu uimire, fie cu spaima, dar intotdeauna cu entuziasm, de catre multimea de curiosi care aflase de calatoria elefantului, caci nu apare in fiecare zi in viata noastra un elefant, cum spune Saramago. Vestea alearga repede, din oras in oras, astfel incit Solomon devine, in scurt timp, o mica vedeta. Nimeni nu ar fi ratat ocazia de a vedea elefantul calator, un animal spectacol pentru epoca in care se petrece actiunea. Traseul strabatut este unul plin de peripetii si obstacole, iar oamenii regelui sint pinditi la tot pasul de ochii galbeni ai lupilor.
O alegorie a conditiei umane
Saramago rescrie povestea elefantului renuntind la datele istorice si ne transpune intr-un film din secolul al XVI-lea peste care lipeste subtitrari in limba noastra. Toate acestea “pentru a suplini ignoranta sau insuficienta cunoastere a limbii vorbite de actori”. Calatoria elefantului este in primul rind un roman picaresc, la prima vedere scris sub forma unui jurnal de calatorie, dar care ascunde observatii pretioase, nu atit din punct de vedere istoric, cit mai ales filosofic. Cartea este si o satira politico-religioasa. Eliminarea majusculelor si a majoritatii semnelor de punctuatie atrage atentia cititorului si asupra formei romanului, iar comentariile ironice ale naratorului ne amintesc de Cervantes.
Calatoria lui Solomon este o alegorie a conditiei umane, in care se regasesc, deopotriva, oameni si elefanti, uniti de acelasi destin. Iata doar doua dintre aceste asemanari, atit de des intilnite in Calatoria elefantului: la intrebarea comandantului despre ce va face cu elefantul la Viena, cornacul raspunde: “Ce faceam si la Lisabona, nimic important… il vor aplauda mult, va iesi lume in strada, iar apoi il vor uita, asta e legea vietii, triumf si uitare… Elefantii si oamenii, intotdeauna”. Si altadata: “Cred ca, in capul lui Solomon, a nu vrea si a nu sti se confunda intr-o mare interogatie asupra lumii in care a fost pus sa traiasca, de altfel, cred ca, in aceasta interogatie, ne intilnim cu totii, noi si elefantii”.
Jose Saramago, Calatoria elefantului,
traducere din limba portugheza de Mioara Caragea,
colectia “Biblioteca Polirom. Seria de autor «Jose Saramago»“,
Editura Polirom, 2010, 29.95 lei