Care sa fie problema? Probabil ca sint mai multe, iar dintre ele nu cea mai mica ar putea fi coruptia autohtona, care impune ca la fiecare kilometru de autostrada cheltuit niste sume grase sa ajunga si in buzunarele celor ce s-au ocupat de negocieri, licitatii si aprobari. Nu e nimic dovedit si nici nu cred ca va fi vreodata, dar e in logica lucrurilor – in logica lucrurilor din Romania.
Dar chiar si asa, autostrazile se construiesc intr-un ritm de melc, iar ceea ce se construieste se paragineste sau se degradeaza imediat. Se fura echipamente electronice, se fura parapeti, se fura telefoane… probabil ca la un moment dat se va fura si asfaltul autostrazii daca va putea fi folosit in vreun fel sau altul.
Asadar, coruptie, hotie… nimic nou. Ar mai fi ceva aici? Parca da. E intrucitva bulversant faptul ca deocamdata singurele bucati de autostrada construite si cit de cit utilizabile – in afara de mostenirea regimului comunist, autostrada Bucuresti-Pitesti – leaga Bucurestiul de Constanta (adica de Marea Neagra) si Bucurestiul de Brasov (adica de statiunile de pe Valea Prahovei). Nu pot sa nu ma gindesc ca surplusul de avint ce se remarca in construirea acestor bucatele de autostrada a fost dat de nevoia inaltilor functionari din capitala de a avea legaturi rapide cu locurile preferate de vacanta ale bucurestenilor. O autostrada care sa ne lege de Europa e, desigur, importanta pentru tara, dar cu atit mai importanta ar fi pentru conducatorii tarii, tintuiti de nevoi si interese in Bucuresti, o sosea lata si frumoasa care sa-i duca direct pe plaja sau la Poiana Brasov.
Toate problemele de mai sus, din care unele nici nu sint specifice exclusiv problemei luate in discutie aici, se subsumeaza unei carente majore, a unei lipse generalizate si greu de depasit: nu avem cultura de autostrada. Desi sintagma ar putea suna peiorativ, nu este asa. Cred ca, pentru a realiza obiective de anvergura, ce impun calcul, coordonare, rigurozitate, corectitudine si eficienta, o tara trebuie sa atinga un anumit nivel de dezvoltare a culturii administrative. Romania – sau administratia statului roman – nu are acest nivel. Cultura noastra administrativa stagneaza la nivelul unor tari africane subdezvoltate, care au cel putin scuza ca nu se bucura nici de resursele, nici de sprijinul pe care il are Romania. Cu chiu, cu vai, s-a facut cite ceva, dar s-a facut prost, cu multe improvizatii si cu multa risipa de efort si de bani. Adica exact ceea ce o cultura administrativa eficienta ar fi evitat. O dovada a precaritatii administratiei noastre, indiferent de culoarea sa politica, este si lista personajelor care au condus Ministerul Transporturilor. Ultimii doi, Ludovic Orban si Radu Berceanu, sint figuri tipice de politicieni abonati la conducerea unui minister gratie importantei lor in partid si a unei competente prezumate, dar neatestata nici de rezultate, nici de vreo farima de viziune administrativa.
Asa ca n-are rost sa ne facem sperante: vom mai cheltui citeva sute de milioane de euro pentru a nu avea autostrazi sau, daca vom construi pina la urma niste drumuri late carora le vom spune asa, vom cheltui alti bani pentru a repara ceea ce se strica imediat ce incepe sa fie folosit. Intre timp s-ar putea sa dea faliment si Caile Ferate. Fiindca nici acolo nu avem cultura administrativa. Avem undeva?