Pentru public poate n-a fost chiar ghinion, pentru ca a putut pune filmele in balanta si constata – in favoarea filmului lui Peter Greengrass – ca nu poti ignora politicul atunci cind vorbesti despre Irak. Cineasta Kathryn Bigelow nu intra in chestii complicate, ci se ocupa de partea exterioara – munca de pe teren a soldatilor care dezamorsau proiectile, construind metafore interesante pe directia miezului sensibil proiectilului, psihologiei soldatilor si miezului conflictului din Irak, si concluzionind – dupa un film de actiune suta la suta – ca experienta razboiului iti intra in singe asemeni unui drog otravit.
Cronici acuzatoare, dar si laudative
Paul Greengrass a facut un lucru si mai ascuns decit Bigelow cu ale ei mecanisme delicate. A profitat de faptul ca o mare parte a publicului il stia dupa seria Bourne, din care regizase Suprematia lui Bourne si Ultimatumul lui Bourne, si a livrat Green Zone ca film de actiune din aceeasi paradigma, pentru a fi sigur ca are vizibilitate larga. Mai ales ca filmul il avea in rolul principal tot pe Matt Damon, care era protagonist si in Bourne. Numai ca, pe masura ce filmul inainteaza, lucrurile devin tot mai derutante pentru un simplu film de actiune. Un inalt oficial al Pentagonului (Greg Kinnear) pe post de personaj negativ care pune la cale o minciuna mediatica menita sa justifice interventia militara. Un subofiter al armatei americane (Matt Damon) care cauta arme de distrugere in masa, dar care, in orice loc e trimis cu echipa sa de catre cei de la Informatii, nu descopera niciodata nimic. O ziarista de la “Wall Street Journal” care inghite gogoasa fara a-si pune macar problema ca cineva de la Pentagon poate livra minciuni atit de gogonate. Un irakian sufletist care nu l-a iubit pe Saddam Hussein, dar care nici nu e de acord cu dorinta americanilor de a cadea la intelegere cu generalii acestuia, livrind intr-o fraza si parerea poporului sau despre interventia americana din tara lor. Personajele pot parea – si uneori si sint – schematice, dar asta nu altereaza mesajul.
Replica de baza a filmului, repetata de vreo doua-trei ori, face ca filmul sa sune ca o lectie de la facultatea de jurnalistica, dar, asa cum repetitia e mama invataturii, si verificarea sursei e o obligatie a meseriei de jurnalist.
Filmul lui Paul Greengrass a avut acasa si cronici care l-au acuzat ca e antiamerican, dupa cum au fost si cronici care i-au laudat onestitatea – Roger Ebert, de pilda, a spus ca vorbeste despre un razboi american cum nici un alt film hollywoodian n-a mai facut-o. Pentru noi e un film subversiv cum nu se intimpla des sa apara la Hollywood. Pina si Michael Moore s-a mirat ca un asemenea film s-a putut face la Hollywood.
Zona verde/Green Zone, de Paul Greengrass. Scenariul Brian Helgeland.
Cu: Matt Damon, Greg Kinnear, Brendan Gleeson, Amy Ryan