“NexT a aparut din nevoia de a gasi o modalitate de a ne sterge lacrimile de pe obraji”, scrie Ada Solomon, directoarea festivalului, in catalogul editiei de anul acesta. Grija pe care organizatorii o au pentru amintirea celor doi artisti e cu atit mai emotionanta, cu cit festivalul s-a transformat treptat intr-o mare intilnire de prieteni, un eveniment jovial care aduna tineri regizori si sound designeri din intreaga lume. In plus, o competitie de postere urmeaza sa premieze cel mai reusit afis al filmului California Dreamin’, difuzat in proiectie speciala la Baneasa Drive In.
NexT-ul a inceput marti, 13 aprilie, la cinema Scala, cu Gegen die Wand, filmul din 2004 al lui Fatih Akin care a produs la vremea lui destule cutremurari si frisoane. Proiectia de marti a fost o buna ocazie de a-l revedea sau, pentru cei care au reusit performanta de-a trece pe linga el atitia ani, de a-l vedea prima data. Desi se obisnuieste ca un festival sa se deschida cu un film produs cit mai recent, Gegen die Wand a venit la NexT odata cu Alexander Hacke, membru fondator al grupului de rock industrial Einsturzende Neubauten, colaborator, printre altii, cu The Tiger Lillies, si responsabil de muzica filmului lui Fatih Akin. Hacke si Danielle de Picciotto, artista americana, au sustinut miercuri, 14 aprilie, un seminar de sound design. Organizate in mansarda Carturesti, seminariile NexT n-ar trebui ratate de nici un pasionat de film, fie ca e vorba de partea de scenariu, sunet, productie sau critica. Printre cei care au tinut seminarii anul acesta se numara Razvan Radulescu, Jim Stark (producator a 4 filme semate Jim Jarmush) si Ronald Bergan, important critic britanic. Cu alte cuvinte, la NexT se intimpla lucruri. Dintre cele mai interesante.
Selectia – bazata pe inovatia formala
Andrei Gorzo, selectionerul festivalului, a ales 26 de scurtmetraje care sa intre in competitie pentru cele 7 premii din palmares. Intr-un interviu acordat publicatiei “Film Menu”, Gorzo a invocat criteriul inovatiei formale drept reper al selectiei. Sau, daca nu al inovatiei, macar al existentei unei preocupari vizibile pentru maniera de expresie cinematografica. Nu povestile in sine au fost importante de data aceasta, ci optiunile estetice. In primele doua zile de festival, am reusit sa vad doua calupuri de scurte din competitie. Sper ca le-am nimerit pe cele mai slabe, pentru ca printre ele s-a strecurat si Candy Darling (r. Silvia Defrance) – o catastrofa de 27 de minute cu un matriarhat postapocaliptic, un scurt grotesc, dezlinat si complet nesuferit. Partea buna a festivalului e ca aproape toti regizorii filmelor din competitie vin la NexT. Partea proasta e ca, daca esti prea sincer si oarecum stingaci, ajungi sa faci cunostinta chiar cu regizorul filmului care ti-a fost cel mai antipatic. Asa am patit eu cu dna. Silvia Defrance. Si, cum sint extrem de norocoasa, regizorul scurtului care mi-a placut pina acum cel mai mult nici macar n-a venit. E vorba de Balint Kenyeres, autorul cehovianului si calofilului Istoria aviatiei, o ilustrare minunata a felului in care marile descoperiri se fac dintr-o nesfirsita serie de esecuri si tragedii nestiute. Alte scurte din competitie care merita mentionate sint Derby al lui Paul Negoescu, The Armoire al canadianului Jamie Travis (care incepe a la Haneke si se termina a la Solondz-Gondry) si Dl. David (r. Hadrian Marcu). Astept cu nerabdare alte calupuri care sa-mi ofere ceva mai multe motive de entuziasm.
Pe linga scurtele din competitie, exista cele din off. Am reusit sa le vad pe toate cele 13 din seria “Short matters! European Film Academy Short Film Nominees 2009 on Tour”. Amintesc de Sinner (Israel, 2009), povestea cutremuratoare a unui abuz sexual, The Herd (Irlanda, 2009), un scurt foarte scurt cu o caprioara cu “probleme de identitate”, si Poste Restante (Polonia, 2009), un documentar despre soarta scrisorilor cu adrese imposibil de gasit.
Dupa cum se anunta programul, ultimele trei zile ale festivalului vor fi si cele mai pline. Despre ele, in “Suplimentul” de saptamina viitoare.