Interviu  -  Andrei Udisteanu  -  

Cioroianu m-a dezgustat

De ce nu l-au ales simbata romanii pe Mihai Eminescu la „Mari Romani”?

Pentru ca n-au vrut. Nu vad nimic grav ca a iesit Stefan cel Mare. Este dreptul lor sa-l aleaga. In al doilea rind, Stefan cel Mare a fost si un soi de raspuns la Wurmbrand. Un back-fire la aparitia brusca si la cresterea lui Richard Wurmbrand. Si atunci, pot sa spun ca ortodoxia s-a regasit in Stefan cel Mare. E oricum remarcabil ca e in primii trei un poet.

Erati cam suparat la emisiune. Chiar vroiati sa iasa Eminescu.

Normal ca as fi vrut sa iasa. Si acum ce sa fac? Sa schimb eu rezultatul votului? Pe parcursul istoriei s-au intimplat de foarte multe ori asemenea evenimente in Romania, cind rezultatul votului popular nu a coincis cu parerea mea proprie. Si vreau sa spun ca am avut dreptate.

V-a enervat votul in sine sau comentariile lui Adrian Cioroianu la adresa dumneavoastra?

Cioroianu m-a dezgustat. M-a lasat cu gura cascata. M-a dezamagit asa cum numai un liberal poate sa ma dezamageasca. Total.

Cum era viata lui Andrei Gheorghe inainte de radio?

Auzi… tu crezi ca intrebarile astea-s destepte? „Maestre, ce parere aveti despre viitor”… Vorbeste normal cu mine si o sa-ti raspund si eu normal.

OK, atunci va intreb cine e mai tare: Vantu, Sarbu sau Voiculescu?

Vantu.

De ce?

Pentru ca Vantu e un tip OK. Surprinzator, dar asta e. Vantu se tine de cuvint. Eu nu am vrut sa lucrez cu el, el a tot insistat. Eu am tot refuzat de multe ori. Da, se tine de cuvint. Il pot compara cu ceilalti doi. Astilalti nu se tin de cuvint.

Si totusi, Sarbu v-a lansat…

Nu m-a facut niciodata Sarbu pe mine. Eu nu sint un tip format de Mediapro. Probabil ca asta a fost un soi de angoasa, de multumire a lui ca spunea ca eram facut de el. Dar nu eram facut de el. Placerea cea mai mare a lui Sarbu era sa spuna oamenilor: „Eu te-am facut, te-am luat de pe strada”. Iar eu urasc asta. Sarbu nu putea sa-mi zica: „Te-am luat de pe strada”. E mult de zis aici. Sigur ca tie ti-ar conveni sa fac asa, un discurs despre Vantu, Voiculescu si Sarbu si sa intru in detalii din astea apetisante. N-o sa fac asta. Dar, ca apreciere, ti-am spus, Vantu este mai bun.

Spuneati odata ca iesiti la bere cu Vantu…

Eh, Vantu nu bea. Iesim. Eu beau bere (ride).

L-ati intrebat vreodata despre FNI, Bancorex?

Da.

Si ce raspunde?

Spune acelasi lucru cum spune si public. Exact acelasi lucru. Eu nu sint specialist in asa ceva. Iar daca tu vrei sa-ti zic ce spune Vantu, nu pot sa-ti reproduc. Pot sa spun doar ca are aceleasi argumente pe care le spune si in spatiul public.

Va intreb pentru ca v-ati creat o imagine de justitiar. Nu va deranjeaza ca stati la masa cu un om banuit de toate afacerile acestea?

Banuit, bine spus. Toate guvernele tarii au incercat sa-l infunde. Constantinescu, Nastase, Iliescu. N-au reusit. Statul Roman a avut la dispozitie toate mijloacele. Si n-a reusit.

Vorbiti rusa din copilarie. Ginditi in ruseste?

Tu nu vorbesti limbi straine? Nu ai momente cind delirezi in engleza?

Da, dar pentru ca v-ati nascut in URSS, nu aveti o legatura mai aparte cu limba rusa?

E mai profunda. Daca ma duc in Rusia si stau o luna, visez in rusa. Asa se intimpla. Nu am nostalgii, am incintarea faptului ca stiu rusa. Am bucuria individului care se uita superior la romanii care spun ca lor le place Visotski. „Ma lasi in pace, ma? Ce dracu’ stii tu ce cinta ala acolo”.

Pavel Stratan in varianta ruseasca, dupa cum spun unii…

Aici, la o afirmatie ca asta, Stratan ar veni si si-ar da singur suturi in fund. Am asa, o superioritate usor amuzata a celui care, pe bune!, stie ce-i cu Tarkovsky. Si ride de romanii astia care cu una cu doua „Vai! Tarkovsky, Dostoievski”…

Mai mergeti in Rusia?

N-am mai fost de mult. Ma leaga copilaria de Rusia. Aici o sa sune ca un cliseu din ala de carte de citire de clasa a patra, dar ma leaga padurea. Cum e la Constanta marea, e padurea in Rusia. Pentru mine, adolescenta constanteana e 80% mers la mare. Sarit in apa, stat cu gagicile, inot pe sub apa, concurs de prins raci. Iar Rusia, 80% este padure. Marea parte a amintirilor mele e ocupata de mesteceni, de urme de schiuri in zapada, de bai de abur, de vodca (ride). Toate pe ruseste. Stai, sa explic. Daca te pierzi in Romania intr-o padure, stringi din dinti, mergi inainte si oi iesi undeva. Iesi undeva! Dai tu de-un drum. Vezi un stilp de telegraf, nu mori. Ei, si senzatia inversa e acolo. Din padure nu iesi niciodata. Stii cum e sa mergi prin padure si sa nu vezi nici un avion, nici un stilp de telegraf, nimic? Asta e diferenta pentru mine: in Rusia e padurea in care, cind pleci, iti spune bunicul: „Baai, ai grija! Uita-te dracu’, cind mergi cu schiurile, sa iti ramina urmele, sa poti sa te intorci”.

Dupa ce spuneti, padurea asta e ceva infricosator…

Este. You don’t fuck with the forrest, man! (ride) Ceva de genul asta. Dar e si ceva magic. Adica, de ce spuneam eu ca e ca un manual de clasa a patra, pentru ca, imi pare rau, astea-s imaginile. Sint misto. Chiar padure, umblat prin padure. Cu un bat in mina. Ce poate fi mai misto decit sa umbli prin padure cu un bat in mina?

Si oamenii de acolo? Vi-i mai amintiti?

In padure nu erau oameni.

Nu in padure, in Rusia.

Oameni foarte multi, amintiri foarte intense. Batai (zimbeste). Eu eram „Romanu’”, tot timpul ma bateam cu aia pe acolo. Eram „burjui”, „capitalist”. Le ziceam: „Si noi sintem socialisti! Si noi sintem pentru comunism in lume!”. Copchii… Aici eram „Rusu’”, aici eram „ruslan imputit”, dincolo eram „roman mamaligar”.

Aveati un soc cind reveneati in Romania?

Nu. Asta e avantajul omului care creste in doua culturi simultan. Se deschide asa, un fel de… Tu le iei normal: acolo e Rusia, copii, te joci, faci castele de nisip in Rusia. Dincoace, faci acelasi lucru cu copii romani. Si atunci nu ai ruptura aia in cap, nu e falia natiei, nu ai simpatiile si antipatiile astea vizibil xenofobe. Toate sint spatii in care te duci, te simti bine cu baieti de virsta ta. Si, de fapt, tot aia faci. Pentru ca daca esti copil si esti in America sau esti in Uganda, pina la urma ajungi tot sa joci fotbal… Probabil in Uganda cu un cap de om (ride).

Sau doua…

Da, sau doua. Dar tot pe alea le faci. Si esti relaxat.

Uitindu-va acum inapoi, va puteti da seama de atmosfera apasatoare din URSS?

Nu. In Romania a fost mult mai greu. Cred ca in ultimii zece ani ai lui Ceausescu, era mult mai greu. La rusi incepuse „Perestroika”, mai bagasera parfumuri frantuzesti. Noi n-aveam curent, mai! Ce dracu’! Tu stii ca ma duceam in Rusia iarna, ca sa-mi fie cald? Ce paradox vrei mai idiot decit asta?

Toata familia se retragea in Rusia?

Ei, toata familia. Asa ca un trib (ride).

Ca o familie regala: resedinta de iarna si de vara…

Ei, era un prilej sa te duci dracului si tu in Rusia, ca sa stai si tu la caldura, sa faci baie, in timp ce afara erau minus un miliard de grade. Umilitor!

Dar experienta in Rusia era mai mult vilegiatura. Viata era in Romania. Si, atunci, eu nu resimteam dramele sistemului. Pentru ca te duceai in vacanta si orice copil se bucura. Eram copil.

La urma urmelor, si copiii romanilor se bucurau ca erau pionieri…

Exact, exact. Si, fiind in vacanta, era si un spatiu de asta al exceselor extatic-bucuroase. Acolo, daca stateai, se puneau mese, veneau rude, dadeai cadouri, primeai cadouri. Si toata existenta asta era paralela cu societatea.

Dar, de fapt, in comunism, toata lumea isi crea existente paralele pe linga stat. In caz ca nu puteau sa supravietuiasca. Ori si-o faceau in cap, incepeau, nu stiu, sa citeasca, sa se schizofrenizeze, sau isi faceau in prieteni si acolo fugeau de viata asta de cacat si timpita.

In plus, oamenii cu care ma vedeam in Rusia erau foarte misto. Erau conversatii misto, erau discutii misto, erau indivizi inteligenti. In familia noastra, inevitabil aveam de-a face cu niste oameni extrem de sofisticati.

La noi in casa venea Maya Plisetskaya, venea Maris Lijepa, venea foarte multa lume de la Bolshoi Teatr. Veneau foarte multi scriitori, tipi destepti. Aveam o Dacie… E putin cam mikhalkovian ce-ti spun eu acum: o Dacie la marginea orasului, unde se bea ceai, oamenii vorbesc, se impaca, se distreaza, se duc in padure si se intorc.

Mother-fucker puci!!!

Ati debutat ca reporter la Radio Constanta. Cit de „nebun” putea fi Andrei Gheorghe la Radio Constanta?

Asta e din categoria „Intrebari timpite”?

Va intreb pentru ca un radio cum era radioul de atunci nu permitea pe post o atitudine ca a dumneavoastra.

Nu trecea nimic, iti dai seama. Era 1991, a fost, de exemplu, la rusi, puciul cind au vrut sa-l dea jos pe Gorbaciov, cind s-a suit Eltin pe tanc etc. A fost puciul celor sase generali. Si astia nu vroiau sa dea pe post. Dar asa era! Pentru ca nu aveau voie sa dea fara aprobare de la centru, de la Bucuresti. Si, prin urmare, toata Romania nu stia. Puciul a avut loc dimineata, pe la ora 5 sau 6, ora Moscova. Bai, Moscova, Rusia e linga tine, puci!!! Mother-fucker puci!!! Ce poate fi mai inspaimintator? Si toata presa tacea. Si toata lumea imi zicea ca trebuie sa asteptam sa vedem ce zic ai nostri de la centru, seara, la stirile de la 19.

Si ce-ati facut?

Evident ca am intrat „In aer” si am avut o banda cu declaratia alora cu puciul, am facut un comentariu si am zis: „Ba, uitati, asta e puciul” si m-au luat de pe post. N-am mai avut voie sa intru dupa aia pe post.

V-au dat afara?

Da. Mai, ei sincer credeau ca asa trebuie sa astepte, ca asa e normal, sa ti se spuna de la centru. In timp ce eu credeam ca e absolut aberant. „Noi sintem presa? Nu stiu ce dracu’ sintem noi!” Oricum, asta se petrece, nu trebuie sa astepti pina seara, trebuie sa le zici oamenilor ceva. Macar sa le spui: „E puci la rusi!”.

Cu Nastase a fost ceva pittbullian

V-ati lovit de ordine „de la centru” si mai recent, dupa emisiunea electorala in care au fost invitati Adrian Nastase si Traian Basescu, cind v-au dat afara pentru ca a luat Nastase nota 6 in emisiune…

A long time ago, frate! Cu totul alta chestie. Am trecut de la sistemul osificat la pilde si razbunarile bizantine.

Atunci a fost tot Nastase in spate?

Din punctul meu de vedere, Nastase a fost in spate la orice. Si dorinta mea a fost sa-l darim pe Nastase. Pentru mine a fost ceva personal. I took it personally! Chiar a fost „Eu contra ta”. I-am si zis-o: „O sa vezi, o sa te distrug!”. Cu Nastase a fost ceva pittbullian (ride). Asta-i tare, pittbullian! Dar e corect.

Nu v-ati temut de el?

Sigur ca m-am temut. Fii atent: tu stii ca, pe bune, daca vrea, si astazi sistemul te distruge? E mai complicat ca inainte, dar se poate. Asta e democratia: complica accesul unei categorii la pirghiile puterii. Dar e usor pentru Ei, cu E mare, astia care patineaza acolo, pe lacul asta inghetat din politica, parlament, administratie. Sint partide, sint smecheri, sint indivizi cu functii, nu e vorba de un partid, e asa, o adunatura. Noi sintem mai jos decit ei, dar ei patineaza, ei fac regulile patinajului, ei… Si, daca sistemul vrea, te indoaie pe bune. Chestia aia cu fumatul a fost clar creata de sistem.

Tot Nastase e si in spatele povestii asteia?

Stiu ca suna a paranoia. Probabil te gindesti ce hamster nervos e asta. Roarh-roarha-arh! Aia a fost greseala de nepermis a lui Nastase. A intrat in familie. Pina atunci era ok.

Chiar aveti dovezi ca el s-ar fi implicat in povestea aceea?

Dovezi nu ai niciodata. Ce inseamna „dovezi”? Asta-i ca mita la romani.

Ma rog, macar l-ati intrebat vreodata daca are vreo legatura cu asta?

Stii prea bine ca si mine ca astea sint intrebari inutile. Da, sint acuzatii. Ii spui: „Ba, ai fost magar”. Dar asta nu inseamna ca el cade in genunchi si spune: „Ahh, am vazut lumina! Imi pare rau!”. Stii, am si un sentiment de nedreptate. Pentru ca Nastase nu mai e subiect pentru mine. Eu am terminat-o cu Nastase, pe bune. Il invit la emisiuni, s-a terminat.

Si acum de cine o sa va mai agatati, pe cine o sa mai „vinati”?

De cine… Sa-i zbor capul lui Cioroianu? S-o iau personal? Nu. Asta nu e personal. Asta e emisiune, televiziune, spatiu in care te afli la un moment dat. Ce m-a enervat la Cioroianu, si am de gind sa-i scriu, sa-i raspund pentru asta, nu este ce mi-a facut el la emisiune. Aia m-a dezamagit si m-a iritat. Stii cum e, te iriti acolo la emisiune si ai vrea sa-i tragi una. Dar m-a dezamagit pentru ca el era atit de prost, incit nu si-a dat seama ca eu nu vorbeam despre el. In mintea mea, ii faceam gratia de a-l considera istoric, nu om politic. Si, facind misto de un om politic, eu nu am facut misto de Cioroianu. E absolut incredibil! A fost absolut unfair, exact de cacat. Ce zicea? „Psihopat”, „drogat”, in sfirsit, timpenii. Insa la sfirsit m-a amenintat. Din cauza asta o sa-i scriu si o sa-i spun ca eu urasc oamenii care spun: „O sa vezi tu”.

Credeti totusi ca faceti parte din aceeasi „liga” cu Adrian Cioroianu?

Liga? Adica smecher, putere, autoritate?

Acelasi tip de intelectual.

Eu nu sint intelectual. Intelectuali sint altii. Djuvara e intelectual, Plesu e intelectual. Eu nu sint. Eu sint a media personality, care este o definitie si ingimfata, dar si umila.

Sinteti si un brand.

Pai, da. Eu sint o persoana care se exprima acolo, in media. Nu-s intelectual, nu scriu carti, n-am doctorate.

De ce nu va inregistrati numele ca brand?

Ca Gigi Becali? Nu. Eu mi-am inregistrat numele, dar din alte motive. Nu am vrut sa faca cineva Andrei Gheorghe SRL si sa faca o nefacuta. Asta e o protectie meschina. Dar nu la OSIM, nici nu pot sa-l inregistrez la OSIM. Sa nu mai aiba nici un copil voie sa se numeasca Andrei Gheorghe. Am o senzatie de insatisfactie cind oamenii spun „Salutare!”. Pentru ca mie mi se pare ca asta trebuie s-o spun doar eu!!! (ride) Voi n-aveti voie! Sint cuvinte pe care crezi ca le confisti.

Am crezut ca Emil Boc a murit

Care dintre momentele urmatoare din emisiunile dumneavoastra v-a socat: cind a cazut Emil Boc de pe scena sau cind a sunat o femeie la radio dupa scandalul cu drogurile si v-a intrebat ce sa-i spuna fetitei ei despre asta?

Boc, de departe. E genul de intimplare pe care n-o doresc nimanui. A fost singura data cind m-am speriat chiar foarte tare. Speriat like in „scared”. Am crezut ca a murit. Pentru ca platforma era foarte inalta si ma uitam in jos, prin sticla. Si, sub mine, era Emil Boc care este un tip mic care a cazut cu un zgomot ingrozitor de foarte de sus, s-a si lovit in cadere. Si eu vedeam de sus bucatica aia cind a ramas ametit si cu ochii asa… Primul gind: „A murit!”. Egoist fiind, m-am intrebat: „Ce ma fac eu acum?”. Ginduri din astea absolut idioate. „Mi s-a dus cariera mea.” Ala murise si eu „Aoleo, cariera mea!”.

Ati ramas prieten cu Emil Boc dupa intimplarea asta?

Da, eu ii sint dator lui Boc. Pentru ca un om care face show-uri e dator unui om care cade in show-ul lui si care se ridica dupa aceea si continua show-ul.

Adica Emil Boc are de acum cea mai buna imagine la Gheorghe in emisiune?

Nu poti sa spui asta. Adica nu pot sa fac ceva de genul: „Vai, ce dragut esti, Emiiiiil!” (ride). Nu. Dar am un respect pentru el. Tu nu ai avea respect pentru un om care iti da un interviu ok, care se tine de cuvint, care isi face treaba? Nu as creste acum deodata in ochii tai intr-un mod metafizic daca as cadea, m-as lovi rau si in loc sa spun: „Dispari, eu ma duc la spital”, eu mi-as reveni, as bea un pahar cu apa si as continua interviul? Asta e pentru mine Boc. Eu lui Boc ii sint dator.

Va planuiti atacurile?

Daca te uiti atent, eu nu atac, eu reactionez. Prezenta mea intr-un loc creeaza starea asta – vorbeam si cu niste prieteni aseara, cu „Preafericitul” Vlad Craioveanu: stii ca l-a decorat Mitropolia? (ride). O sa-i spun numai „Preacuviosul”. Hai sa vorbim de „Mari Romani”, pentru ca de-abia s-a petrecut: Cioroianu s-a luat de mine. Eu am reactionat. Dar prezenta mea intr-o masa de cetateni, de spectatori, statistic vorbind, declanseaza un atac.

Cum va explicati asta?

Ei, pentru ca-s prea frumos! Nu stiu!

V-ati dorit asta?

Nu cred ca mi-am dorit-o. Cred ca mi-am dorit ca oamenii sa se teama de mine, dar nu cred ca mi-am dorit ca oamenii sa-mi sara la beregata. Eu mi-am dorit ceva de genul: „Fuck off!”. Asta e ce mi-am dorit.

Vreti sa spuneti acum ca sinteti un tip sensibil…

Vai, pune-mi viori! Nu. Un tip sensibil nu vrea sa se teama oamenii de el.

Repere

• Andrei Gheorghe (n. 1962) este absolvent al Facultatii de Limbi Straine (sectia rusa-engleza), Universitatea Bucuresti.


• Intre 1991 si 1993 a fost reporter special la Radio Constanta si a realizat mai multe emisiuni la posturile Radio Sky Constanta (1993-1996; „Videomania”, „Vineri 13” si „Midnight Killer”), Pro FM Bucuresti (1996-2002; „13/14”), si „Lantul Slabiciunilor” la Pro TV.


• In 2002 si 2003 realizeaza la Antena 1 emisiunea „Gheorghe” si reia „13/14”, mai intii la Radio 21, apoi, in perioada 2005-2006, la Radio Total.


• A avut un rol secundar in filmele Amen al lui Costa Gavras, Tinerete fara tinerete al lui Francis Ford Copola (film aflat in faza de preproductie) si a colaborat cu Parazitii pentru albumul Irefutabil.


• Din 2004 este consilier media si realizator de emisiuni („Politica, frate” si „Am o stire pentru tine”) la Realitatea TV.


• A scris la „Academia Catavencu” si este colaborator permanent al ghidului „24-FUN”.


• In afara de realizarea de emisiuni radio si TV, a detinut functii de conducere la posturile unde a lucrat: director general al Radio Sky Constanta si Pro FM Bucuresti, director de programe al trustului Media Pro, consilier in probleme de marketing la Antena 1 Bucuresti. In prezent este consilier media al trustului Realitatea.


• In colectia „Ego. Publicistica” de la Polirom ii va aparea in curind volumul Midnight Killer. Banalitatea s-a nascut la oras, insotit de un CD audio