“Stirea” nu este adevarata. Inca. Inca, pentru ca sint tot mai multe indicii care ne duc spre concluzia ca, in curind, toate momentele intime ale omenirii vor fi capturate in reality-show-uri si “mese rotunde” ale canalelor de stiri. Granita dintre decent si indecent a fost stearsa cu temeinicie in ultimii ani. Si asta nu e doar boala cronica a audiovizualului romanesc, ci a majoritatii producatorilor din domeniu si de aiurea. Insa, daca prin alte parti chestiunea se manifesta pe anumite segmente de nisa, unde eventual mai trebuie sa si platesti pentru curiozitatea de a-i intra virtual sub plapuma unui personaj oarecare, la noi circul se afla peste tot, intocmai cuvintelor licentioase scrise pe garduri.
In unele carti SF se regaseste tema dictaturii tehnologice: niste indivizi construiesc roboti care, apoi, se revolta si ii transforma pe oameni in sclavi. E una dintre numeroasele anticipatii corecte ale viitorului pe care le traim la 20, 30 sau 100 de ani dupa ce-au fost scrise. In cazul de fata, exista doar o mica nuanta: nu am ajuns sclavii tehnologiei in urma unui razboi cu roboti, ci am cazut vreo trei zale in lantul trofic pentru ca vedem in orice gadget un scop, si nu un mijloc. Iar tehnologia merge de mina cu anihilarea intimitatii. Altfel, cum ne-am putea explica ultimul trend din televiziunile romanesti, care difuzeaza, la orice ora din zi si din noapte, accidente auto? Accidente filmate de camerele de supraveghere din intersectii, care au ajuns un soi de “reporteri speciali”. Problema nu e folosirea acestor ustensile, ci folosirea lor aiurea. Nu ai voie, in nici un stat din lumea civilizata, sa dai imagini cu un pieton calcat de o betoniera, fara sa blurezi imaginea. Nu ai voie, in nici o tara unde se aplica drepturile omului, sa arati cum un copil este tirit sub masina unui cocalar. Pe vremuri, functiona un principiu elementar in meseria de jurnalist: nu ii expui opiniei publice pe cei care nu se pot apara.
Ca telespectator, nu ai nici macar o singura sansa de-a scapa sa vezi asemenea chestiuni. E ca in bancul cu bunicuta indignata care iese pe o poarta si care, fiind intrebata de un cetatean de ce e suparata, ii spune: “Pai, cum, maica, sa nu fiu suparata? Pe gard scria «P…», iar inauntru era un depozit de lemne!”