Timpul isi spune cuvintul si in cazul lui Alexa Visarion. Daca Sergiu Nicolaescu n-a stiut sa se opreasca, Alexa Visarion a avut nu doar handicapul faptului ca n-a mai facut film din 1991, dar si pe acela ca a tinut sa lucreze o poveste pe care a scris-o in tinerete, pentru Razvan Vasilescu. Regizorul a refacut scenariul impreuna cu studenta sa, Iris Spiridon, si a riscat o poveste “cu si despre tineri”, desi probabil ca nu mai avea empatia fireasca pe care o ai pentru cei de-o virsta cu tine. Probabil ca povestea imbatrinise si ea, nu atit datorita schimbarii de regim politic, ci pentru ca un film, ca si o iubire, are timpul sau. Daca le amini, termenul de valabilitate expira de la sine. Dar sa le luam pe rind.
Poker
La 80 de ani, expiratul Sergiu Nicolaescu iese pe ecrane cu ceea ce numeste a doua comedie din cariera (dupa Nea Marin Miliardar). De fapt, adaptarea cinematografica a piesei Poker, scrisa de Adrian Lustig (montarea de succes de la Teatrul de Comedie din Bucuresti era semnata de Alexandru Tocilescu), nu iti stoarce nici macar un zimbet ironic. Nici macar nu poti face misto, ca la Dincolo de America, de pilda. De la primele cadre, Jojo apare goala intr-o piscina si vorbeste moldoveneste cu Valentin Teodosiu (amantul ei senator) care are un cearsaf innodat ca o toga romana. Pina la sfirsit, filmul (al carui scenariu e scris tot de Adrian Lustig si care e produs de MediaPro Pictures cu sprijinul CNC si al TVR) aglomereaza locurile comune nu doar din filmele romanesti proaste facute din 1990 incoace, dar si pe cele din programele TV de comedie. Pe linga nurii lui Jojo, expusi generos, se inghesuie glume despre tot ce vrei si ce nu vrei, cu intentia, vezi Doamne, de a creiona o satira a societatii contemporane. Poker nu e insa o satira, ci un film de o vulgaritate inabusitoare, vulgaritate care pleaca de la nuditatea fizica (filmul e interzis spectatorilor sub 15 ani) si inunda discutiile despre silicoane, politica, glume rautacioase cu pensionari, bodyguarzi cucernici, vile din Snagov, medici care iau spaga si o joaca la poker, reporteri TV idioti, Jean Constantin, “Un fleac, m-au ciuruit”, glumite cu tinerii regizori si cu CNC-ul care finanteaza consistent (dupa cum se vede), mafioti care acced in politica si care vor sa fie senatori (“Ce, eu am fata de deputat?”), glumite cu elefanti care se sinucid la ZOO (gest de inteles intr-un asa film), patentul revolutiei romanesti exportat intr-un stat fost sovietic (culmea ironiei, premiera filmului a coincis cu lovitura de stat din Kirgistan!) – totul insotit de risete groase (celebrele risete groase din filmele romanesti), dar mai ales de zimbetul superior al regizorului care si-a propus sa ne arate el o comedie care sa scuture box-office-ul. Nici nu m-ar mira sa-l scuture, la cit s-a stricat societatea romaneasca.
Luna verde
Luna verde este un film care in primul rind nu ar fi trebuit sa intre in productie cu scenariul cu care a intrat. In mare, ideea nu era rea, dar asa cum se prezinta pe ecran nu e credibila deloc. Eroii nu par rupti din viata, ci din serialele TV calafatuite cu vagi idei despre tinerii de azi – care asculta Placebo, devin gay si agata pe Internet, se sinucid, sint superficiali sau au probleme. E un film tipic despre tineri facut de cineva care nu ii cunoaste si care ii priveste de la departare, asa cum faceau cineastii filme in comunism despre tineri pe care ii vedeau prin ochelari ideologici. Desi tinerii interpreti din film se straduiesc sa dea tot ce e mai bun, ajutati de actori consacrati, povestea destinelor care se intretaie se impiedica intr-o structura prost conceputa, in dialoguri despre nimic (si care iti macina rabdarea pentru ca sint si lungi), in reactii uneori ilogice din partea personajelor, intr-o viziune regizorala absenta, compensata de prea mult Placebo (ca sa nu-ti mai vina sa-i asculti un an). Care sint totusi partile lui bune? Tudor Aaron Istodor (cu exceptia dansului cu mireasa!!) si Alex Potoceanu (desi personajul lui e prea coltos construit). In rest… Ma tem ca n-am prea inteles despre ce e filmul. Sa nu ma intelegeti gresit: Luna verde e cu mult peste nivelul lui Poker. Nu are concentratia acestuia de vulgaritate agresiva. E doar un film nereusit.
Poker. Regia: Sergiu Nicolaescu. Scenariul: Adrian Lustig. Cu: Horatiu Malaele, Valentin Teodosiu, Vladimir Gaitan, Jojo
Luna verde. Regia: Alexa Visarion. Scenariul: Alexa Visarion si Iris Spiridon. Cu: Tudor Aaron Istodor, Marius Manole, Andreea Vasile, Ioana Anastasia Anton