Premiilor UNITER le lipseste in acest moment o adecvare la noi formule de teatralitate, care, inevitabil, devin din ce in ce mai pregnante si care, din pacate, ramin neacoperite. E nevoie de o prospectie mult mai detaliata si analitica a fenomenului teatral romanesc, care sa fie reprezentata in profilul premiilor. Pina la urma, vitalitatea si singularitatea teatrului, atit de des invocate, se justifica in masura in care premiile functioneaza flexibil, prin asimilare, si nu prin excludere sau protectie. Este in avantajul structurii acestor premii sa se deschida, si asa cum, dupa o deliberare sustinuta, s-a ajuns la includerea categoriilor – masculin secundar si feminin secundar –, tot asa ar trebui luate in considerare, atunci cind este cazul, spectacole care au o anumita metodologie si care devin relevante prin statement-ul lor social. Categoriile de premii au nevoie de o continua reconsiderare in acord cu noi directii si cu o dinamica performativa evidenta. Premiul inventat anul acesta de sectia romana a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru – “Nume noi in critica”, extrem de bine venit – trebuie sa aiba un corespondent in practica teatrala.
Nici un juriu nu poate multumi pe toata lumea si nu cred c-ar trebui sa se urmareasca acest lucru. Acordarea unor premii nu e o paranghelie in care fiecare primeste un cirnacior si un paharel de vin. Important este sa existe o coerenta de selectie si optiune in asa fel incit sa poti identifica un tip de gindire teatrala. Este necesar ca fiecare selectie, mai ales in cazul primului juriu, sa fie insotita de un argument nu justificativ, ci capabil sa puncteze fundamentul critic care a stat la baza nominalizarilor.
Aniversarea, marele invins al premiilor
Anul acesta, Gala s-a concentrat mai mult pe premii si mai putin pe show. Un punct cistigat pentru ca, de cele mai multe ori, show-ul in Romania frizeaza penibilul. Premiile au fost, in cea mai mare parte, previzibile, unele dintre ele acordate in regim de compensatie. Nominalizat la mai multe categorii, spectacolul Aniversarea, regia Vlad Massaci, a fost marele invins al premiilor. Si asta nu pentru ca spectacolul nu ar avea anumite calitati, ci pentru ca a fost pus intr-un frame care l-a dezavantajat, fiind construit intr-o cu totul alta estetica decit “concurenta” lui.
Iuliana Vilsan (premiul pentru cea mai buna scenografie) e o creatoare de lumi plastice, care nu doar imbraca un spectacol, ci il captusesc vizual, ii aprofundeaza prin detalii minusculoide substanta. Nu intimplator, scenografii care lucreaza cu Radu Afrim iau premii UNITER. Exista o corespondenta sudata de afinitati care face ca aceste spectacole sa fie concentrate de semnale vizuale.
Tatiana Iekel, recompensata mult mai putin decit ar fi meritat
Cel mai puternic moment al Galei UNITER a fost discursul Tatianei Iekel, premiul pentru intreaga activitate. Un discurs cald, empatic fara sa fie nici o secunda patetic, propriu unui spirit artistic care emana si te contamineaza spontan de bucurie, relaxare si liniste. Sint oameni pe care ii poti condensa intr-un gest, intr-o atitudine, intr-o expresie. Pentru mine doamna Tatiana Iekel este cel mai frumos zimbet pe care l-am vazut vreodata. Frumos pentru ca dureaza. Frumos pentru ca este un mod de-a fi.
O actrita recompensata mult mai putin decit ar fi meritat, de o vulnerabilitate dublata de forta, a trasat prin cuvintele emotionante pe care le-a rostit un arc intre doua virste: virsta domniei sale si virsta Soniei Piersic, nepotica de patru ani si-o luna careia i-a dedicat premiul. Si dragostea sa. Am vazut atunci ochii lui Florin Piersic jr. plini de lacrimi si-am resimtit, chiar mediat de ecranul televizorului, emotia gituita a Marianei Mihut. Si mi-am dat seama in secunda aceea ca in citeva minute doamna Tatiana Iekel reusise ce nu reusesc multe spectacole de teatru: sa tinteasca in profunzimea autenticitatii.
Laureatii galei UNITER 2010
» Debut:
Crina Semciuc pentru rolul Lena din spectacolul Leonce si Lena la Teatrul de Comedie, Bucuresti» Cea mai buna scenografie: Iuliana Vilsan pentru scenografia spectacolului Herr Paul la Teatrul Tineretului, Piatra Neamt
» Cel mai bun actor in rol secundar: Vlad Ivanov pentru rolul Doctorul din spectacolul Un duel la Teatrul National Bucuresti
» Cea mai buna actrita in rol secundar: Ana Ciontea pentru rolul Maria din spectacolul Un duel la Teatrul National Bucuresti
» Cel mai bun actor in rol principal: George Mihaita pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din spectacolul Casa Zoikai la Teatrul de Comedie, Bucuresti
» Cea mai buna actrita in rol principal: Virginia Mirea pentru rolul Zoia Denisovna Pelt din spectacolul Casa Zoikai la Teatrul de Comedie, Bucuresti
» Cea mai buna regie: Alexandru Dabija pentru regia spectacolului Pyramus & Thisbe 4 you la Teatrul Odeon, Bucuresti
» Cel mai bun spectacol: Rosencrantz si Guildenstern sint morti la Teatrul Maghiar “Csiky Gergely”, Timisoara
» Cel mai bun Spectacol de Teatru radiofonic: Despre senzatia de elasticitate cind pasim peste cadavre de Matei Visniec, regia Mihai Lungeanu, Societatea Romana de Radiodifuziune
» Premiul de excelenta a fost acordat creatorilor Silviu Purcarete (regizor si scenarist), Helmut Sturmer (scenograf-decor), Lia Mantoc (scenograf-costume), Vasile Sirli (compozitor), Andu Dumitrescu (scenograf-efecte video) pentru impactul international al spectacolului Faust dupa Goethe (Teatrul National “Radu Stanca” Sibiu) la Festivalul Edinburgh 2009.
» Premiul pentru cea mai buna montare a unui text dramatic britanic contemporan oferit de British Council acordat spectacolului Quartet al Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi, pentru felul stralucit in care interpretii: Violeta Popescu, Mihaela Arsenescu Werner, Florin Mircea si Sergiu Tudose au reusit sa puna in evidenta calitatile textului dramatic.