Am vazut astfel mult asteptatul Captivi de Craciun al Iuliei Rugina (inca work in progress, scris impreuna cu Ana Agopian si Oana Rasuceanu), o istorie agreabila despre ce se poate intimpla atunci cind ramii blocat intr-o gara alaturi de trei oameni cu care nu ai absolut nimic in comun. Captivi de Craciun merita vazut cel putin pentru personajul vulcanic si neastimparat al Madalinei Ghitescu, dar si pentru umorul bine temperat al dialogurilor. Tot in cadrul “Festival Friends” am descoperit Summer Hits-99 (r. Liviu Barbulescu si Alina Manolache), cel mai simpatic scurt de animatie romanesc din ultimii ani, o compilatie colorata de amintiri cu oracole si ochelari pentru eclipsa, care te face la finalul celor patru minute sa dezgropi din memorie hitul Genius “o-o-oho, e var-afara, e soare-afara” si sa-l cinti din toata inima. Nu uit nici de Icre negre (r. Razvan Savescu), inca o calatorie la oras a unui parinte cu odrasla lui (vezi Lampa cu caciula si Megatron), nici de Zmeii (r. Vlad Ilicievici si Andrei Tanase), un documentar filmat in Turcia, avindu-i drept personaje principale pe pustii care construiesc si lanseaza zmeie deasupra Ankarei.
In fine, ajung la cele doua filme din finalul proiectiei: Colivia si Lord, ambele regizate de Adrian Sitaru, ambele absolut hilare. Despre acestea si despre Valurile (r. A. Sitaru, 2007) s-ar putea scrie, sint convinsa, citeva pagini bune de analiza temeinica. In lipsa de asa ceva, ma multumesc sa spun ca cele trei scurte au aceleasi personaje, ca ele ajung accidental sa aiba de-a face unele cu altele si ca probabil nici nu-si mai amintesc de o zi de vara in care au stat la plaja pe cearsafuri aproape vecine. Felul in care Sitaru isi construieste lumea fictionala are ceva din modul in care Tati isi asaza personajele in Les vacances de M. Hulot – aceleasi ciocniri intimplatoare, aceeasi decupare a realului in coincidente si intimplari aparent nesemnificative. N-am sa va spun de ce-am ris la Lord si Colivia de s-a zguduit balconul cinema-ului Scala, sper doar ca le veti vedea cit mai repede si ca va veti convinge ca scurtele functioneaza perfect atit independent, cit si “la pachet”, si ca Adrian Titieni face un rol fabulos de tata grobian cu puseuri de sensibilitate.
S-au dat si premii
Tot simbata a avut loc si Gala de inchidere a celei de-a patra editii a Festivalului NexT, ocazie cu care au fost acordate premiile si au fost proiectate filmele cistigatoare. Trofeul NexT a mers (n-are nici un rost sa-mi ascund satisfactia) la preferatul meu din competitie, Istoria aviatiei (r. Balint Kenyeres, Ungaria, 2009), un fel de Livada de visini filmata in Normandia, cu un incident aviatic in chip de amenintare tacuta la adresa unei lumi pe cale de disparitie. Canadianul The Armoire (r. Jamie Travis) a cistigat Premiul Publicului, la trei ani dupa ce alt scurt al lui Travis, The Saddest Boy in the World, lua acelasi premiu. Pentru cea mai buna regie a fost recompensat Laszlo Nemes (Cu putina rabdare), spaniolul La buoya (r. Mariano Salvador) a primit Premiul “Andrei Toncu” pentru cea mai buna coloana sonora (sound designer-ul a fost sunat chiar in timpul Galei, iar aplauzele i s-au transmis in direct prin telefon), iar L’autre monde (r. Romain Delange) a luat Mentiunea Speciala a Juriului.
Cel mai aplaudat a fost insa regizorul Alexandru Mavrodineanu, al carui Muzica in singe a fost desemnat cel mai bun scurtmetraj romanesc din competitie. Mavrodineanu a urcat pe scena insotit de Lele, pustiul care joaca in film rolul unui copil dus de tatal sau (interpretat de Andi Vasluianu, despre care incep sa cred ca e impecabil in toate filmele in care apare) la o auditie acasa la Dan Bursuc, celebrul producator de manele. Lele le-a multumit “domnului regizor” si lui Dan Bursuc, impresarul sau, iar publicul a aplaudat frenetic si-a iesit dupa proiectie zimbind si inginind refrenul piesei de pe coloana sonora (“Sint printisorul lui tata ce ii alina inima” etc.).
Festivalul s-a incheiat cu o imensa poza de grup, directoarea Ada Solomon invitindu-i pe scena pe toti cei care au participat la realizarea acestei a patra editii, membri ai juriului, cistigatori, voluntari, organizatori. A fost cea mai fireasca incheiere a unui festival facut de prieteni in memoria unor prieteni disparuti, regizorul Cristian Nemescu si sound designer-ul Andrei Toncu.