Daca toate romanele despre comunism ar respira poezie silnica si daca tema comunismului e intr-adevar o condamnare si nu o alegere, din comoditate pentru unii scriitori, literatura noastra recenta ar fi salvata. Din pacate insa, putini dintre scriitorii ce au batatorit aceasta tema au facut-o cu talent si au avut ceva de spus.
Catalin Mihuleac pare a fi unul dintre autorii care au ceva de spus: si o spune bine, in texte scurte, dar intense, scrise cu talent si presarate cu poezie. Proza lui nu are nimic fals. Totul este trait si nu inventat. Si cind umorul de buna calitate vine la pachet cu talentul de dramaturg si cu o lejeritate curioasa de a crea matafore, putem spune cu certitudine ca avem de-a face cu un bun prozator.
Personaje pitoresti misuna prin toata cartea. Sint pline de viata aceste povestiri, “multilateral dezvoltate”, in care recunoastem imaginile epocii trecute, amestecate cu marturisiri de tinerete si cu intimplari din viata unui student la Geologie, de unde rasare imaginea “Clarei de Cotnari”: “Ii vad aievea supletea de insecta in blugi Lee, camasa alba si tenisi… finetea trasaturilor, incadrata de parul lung si negru, iti apuca si-ti stringea mina spre a o mingiia, incepind cu fruntea inalta, privitoare de la balcon spre narile frematatoare si spre buzele ca niste struguri bubuind de singe, pe care rujul se simtea in plus”. Imagini de o plastica senzualitate care nu sint deloc putin la numar. Erosul ocupa de altfel un loc important in scrierile lui Catalin Mihuleac, iar cele zece povestiri nu fac exceptie de la regula. O lectura amuzanta si placuta. Ar fi interesant de vazut si o ecranizare a acestor povestiri.
Catalin Mihuleac, Zece povestiri multilateral dezvoltate,
colectia “Proza”, Editura Cartea Romaneasca, 2010, 22.95 lei