— Da, zi.
— Deci a parcat cineva in locul meu.
— Aha.
— Ieri cind m-am intors acasa, era o masina parcata cis pe locul meu. Adica, nu-i al meu, dar acolo parchez de la inceput. In afara de citeva ori, n-a lasat nimeni masina acolo pe timp de noapte. A fost asa, o intelegere intre vecini. Fara sa ne cunoastem. Dar in ultimele zile au tot aparut placute din alea cu “ADP Sector 2 Nu parcati” pe doua locuri de pe linga mine, si acum stau stresat sa nu gasesc una din asta si pe locul meu intr-o zi.
— Da’ de ce nu-ti iei de la primarie?
— N-am forme legale. Nu stau aici in buletin. Si nici proprietarul nu poate sa-si ia, ca trebuie sa fie masina lui. Autorizatiile se dau pe numarul masinii.
— Stiu asta. Zi.
— Deci era ala parcat acolo. Si m-am gindit ca o fi un idiot venit la cineva in vizita, o sa stea doua ore si o sa plece. Vedeam pe geam cind se elibera locul, ca de la mine se vede parcarea. Initial m-am gindit ca se pisa pe el, soferul, si cum a intrat in parcare asa a lasat-o. Numai ca el o lasase pe locul meu, dar cu roata din spate era pe locul vecin, al unui Mitsubishi Lancer.
— Si asta ce era?
— Un Opel parca, ceva sport. Mai vechiut. Ma apropii de masina si vad un post-it roz lipit de geam. Scria: “Invata sa parchezi ca un om”. Probabil pus de Mitsubishi. Ma gindeam sa scriu si eu unul: “V-ati lasat ciinele sa va parcheze masina?”.
— Misto.
— N-am mai coborit. Am zis ca o sa plece cind o sa plece si asta e. Seara, masina tot acolo. A doua zi dimineata, la fel. Cind ma intorc din oras, nu mai era post-it-ul, in schimb era o hirtie in parbriz. Somatie de la Politia Comunitara. Probabil Mitsubishi chemase politia. M-am tot uitat pe geam din casa, sa vad ce se mai intimpla. A venit politia, mai pe dupa-amiaza. Ii vedeam cum dau prin statie numarul masinii. Apoi seara au mai venit o data. Faceau poze. Intre timp, jos s-au strins o mina de soferi, vreo opt vecini, si se invirteau in jurul masinii, sa-si dea cu presupusul. Deja era noapte. E misto ca le-a dat subiect de discutie. S-a intimplat ceva inedit si pe strada noastra. Ti-am zis ca-n parcul de linga noi e o cruce pe care scrie ca aici a murit cineva impuscat in acest parc in 2004? Cine stie ce Bronx era pe aici? Acum e plin de copii si de locuri de joaca.
— Si masina? Ce era cu ea pina la urma?
— Nu stiu. A disparut azi dimineata. Probabil au ridicat-o. Ziceam la un moment dat ca poate a facut infarct soferul, a lasat-o asa aiurea, a facut citiva pasi si a murit, dar nu era nici un cadavru nicaieri. Ar fi fost misto, nu?
— Si atit? Care a fost faza in realitate? Ca asta e important. Finalul.
— Pai tocmai asta e misto, ca finalul poate fi oricare. Poti sa-i dai orice final.
— Pai da-mi unul! Oricare. Nu asa, ca a disparut masina la fel cum a aparut.
— Nu stiu… O fi fost furata… si abandonata.
— Asta e finalul tau? Oau, ce poveste! Incredibil. Hai ca am treaba. Am plecat, vorbim.